Tata, o amintire...

Mă simt îngândurat, mă simt...
Ca-ntr-un vis fără simţiri,
Când beau favorita ta,
Toţi cei patru trandafiri.

E greu, mi-e greu, și mai ales
Mi-e greu când mă gândesc,
Că n-ai putut cunoaște, tată
Oamenii care-i iubesc!

Poate dacă m-ai vedea,
Ai râde de mine, și...
Mi-ai da o replică de gen:
"Parca-ai fi al meu copil".

E seară, noapte, ce o fi
Trăiesc iar aceeași zi...
În care te simt că vii,
Vii să-mi spui povești, despre
Cum eram noi doi copii.

E ciudat dar, am rămas...
Doar c-un număr de mobil,
Te-am sunat, tată, să știi...
Doar c-au fost puţin târzii,
Apelurile mele, iar...
Tu nu mai știi.

Mă inspir la infinit...
Te-am înviat și te înviu,
În poezia ce o scriu,
Până la moarte, îţi promit!

M-aș bucura să te aud,
Măcar atât,
Mi-ar fi deajuns...
Dar nu ai glas, decât
Într-o sticlă,
Și atât.

Mă scutur și dezmeticesc,
Te dau uitării încă odată,
Ne vedem și ne-auzim,
La următoare amintire...
Tată.