Mulți cred că orgoliul, este ceva necesar ceva ce te face puternic, ceva ce te definește. Dar oameni buni, orgoliul nu se exprimă prin prostie! Hai să vedem un exemplu prin care si eu am trecut și nu regret, deoarece am reușit să învăț din el.
Era o zi de de iarnă, afară era o vreme de nu aveai tupeu nici sa te uiți pe geam, vorba aia "vreme de numărat bani sau de f**t femeia" in cazul meu, am ales opțiunea a doua. Dar totul era strategic la mine, o cunoșteam, și cum orice fată vrea un pic de atenție înainte, am ajutat-o cu una alta prin casă, am facut o curățenie, după care am stat in pat, leneveam un pic amândoi, i-am facut un masaj, totul era frumos, o mai priveam in ochi uneori, îmi zâmbea de parcă știa ce va urma, era o emoție, o conexiune intre noi!
După care am zis "Ce zici, bem un vin impreună?" ea desigur, a acceptat. Zis și făcut, geaca pe mine, dau fuguța până la magazinul de peste drum, acolo era pus un semn "revin în 10", mamăă, o ninsoare și eu în pantaloni de pijama cu gândul că "in 2 minute sunt inapoi", in fine vine si femeia, cumpăr vinul și mă întorc. Aici totul roz cum am lăsat, atmosfera era caldă, ea era in pătuț se intindea ca o pisică, o iubeam, tot ce vroiam era să stau în camera aia cu ea pentru totdeauna!
Bun, și aici vine partea cu orgoliul, ăla "prost". Iau sticla de vin, o desfac, si mi-o trage din mână zâmbind "e doar a mea", eu la fel, zâmbesc ușor spunand "Ok". Bea vreo câteva guri singură, îi plăcea, îi adoram buzele dulci si umede, dar mă tachina, nu voia nici să mă sărute, doar mă privea, fără atingeri, după care i-am spus "îl bem împreună? sau il bei singura?" desigur, întrebând asta, era clar că deja aveam un sentiment de agitație în mine, dar ea făcuse dintr-o dată o față mai hotărâtă zicând "ți-am zis că-i doar al meu?" și aici a intervenit 'prostia' am zis calm, cu o voce joasa "Ok, poți să îl bei singură". Ea realiza-se în acel moment, că am vorbit cu un ton mai serios decât până acum, dar ea voia doar să se joace, să mă tachineze, să sar la gura ei, să-i gust vinul de pe buze, iar eu m-am băgat în a mea 'carapace', m-am supărat, bun, nu asta ar fi cea mai mare problemă, problema e ca am făcut-o și cu orgoliul activat la maxim. Ea venea la mine tot așa jucăușa, tachinându-mă "bei o gură?" eu nici nu răspundeam, sau ziceam sec "bea tu!" și oameni buni, am ținut-o așa cred că ore întregi, deja termina-se aproape toată sticla, iar eu nu am putut să-mi las orgoliul la o parte, să o îmbrățișez și să ne simțim bine împreună! O vedeam cu coada ochiului inevitabil, cum mă privea și deja după atâta vin, era melancolică, mă privea cu ochii sclipitori, cu o lacrimă in colțul drept, după care a izbucnit, și-a pus capul la mine in poală, sticla o ținea la maringea patului în mâna, aproape că curgea din ea, plângea, plângea cu suspine, atunci mi-am dat seama, ce am făcut și am reusit să-mi las tot orgoliul la o parte, tot ce conta era doar ea, ea și lacrimile ei, o sărutam pe ochi, dar nu făceam față 'râului de lacrimi' erau sărate, îmbibate cu vin de pe buzele ei, o iubeam și mai tare cu fiecare lacrimă, dar ea, se distanța și mai tare cu fiecare lacrimă. O femeie când plânge, își dă și o parte din iubirea față de voi afară, de aceea oameni, bărbați, femei chiar, orgoliul "prost" nu e bun, orgoliu nu înseamnă să vă iubiți amândoi dar nici unul să nu vă sunați, să așteptați să facă careva primul pas, orgoliul nu înseamnă să stați unul lângă altul fără să vorbiți doar pentru că ea sau el a avut o cădere nervoasă, și ți-a zis mai rece "lasă-mă în pace", lăsați-va orgoliul la o parte, pentru că vedeți voi, oricât de mult vă iubiți, și oricât de mult vă ajutați unul pe altul, oricâte promisiuni vă faceți, orgoliul le poate distruge pe toate odată! Așa că fiți mai buni, nu o fă să plângă, ești un prost dacă faci asta, și nu uita, cu fiecare lacrimă dată, te iubește tot mai puțin! Eu și in ziua de azi regret toate lacrimile curse din cauza orgoliului meu, și toate care au plâns pentru mine, le-am pierdut de mult. :) !
După care am zis "Ce zici, bem un vin impreună?" ea desigur, a acceptat. Zis și făcut, geaca pe mine, dau fuguța până la magazinul de peste drum, acolo era pus un semn "revin în 10", mamăă, o ninsoare și eu în pantaloni de pijama cu gândul că "in 2 minute sunt inapoi", in fine vine si femeia, cumpăr vinul și mă întorc. Aici totul roz cum am lăsat, atmosfera era caldă, ea era in pătuț se intindea ca o pisică, o iubeam, tot ce vroiam era să stau în camera aia cu ea pentru totdeauna!
Bun, și aici vine partea cu orgoliul, ăla "prost". Iau sticla de vin, o desfac, si mi-o trage din mână zâmbind "e doar a mea", eu la fel, zâmbesc ușor spunand "Ok". Bea vreo câteva guri singură, îi plăcea, îi adoram buzele dulci si umede, dar mă tachina, nu voia nici să mă sărute, doar mă privea, fără atingeri, după care i-am spus "îl bem împreună? sau il bei singura?" desigur, întrebând asta, era clar că deja aveam un sentiment de agitație în mine, dar ea făcuse dintr-o dată o față mai hotărâtă zicând "ți-am zis că-i doar al meu?" și aici a intervenit 'prostia' am zis calm, cu o voce joasa "Ok, poți să îl bei singură". Ea realiza-se în acel moment, că am vorbit cu un ton mai serios decât până acum, dar ea voia doar să se joace, să mă tachineze, să sar la gura ei, să-i gust vinul de pe buze, iar eu m-am băgat în a mea 'carapace', m-am supărat, bun, nu asta ar fi cea mai mare problemă, problema e ca am făcut-o și cu orgoliul activat la maxim. Ea venea la mine tot așa jucăușa, tachinându-mă "bei o gură?" eu nici nu răspundeam, sau ziceam sec "bea tu!" și oameni buni, am ținut-o așa cred că ore întregi, deja termina-se aproape toată sticla, iar eu nu am putut să-mi las orgoliul la o parte, să o îmbrățișez și să ne simțim bine împreună! O vedeam cu coada ochiului inevitabil, cum mă privea și deja după atâta vin, era melancolică, mă privea cu ochii sclipitori, cu o lacrimă in colțul drept, după care a izbucnit, și-a pus capul la mine in poală, sticla o ținea la maringea patului în mâna, aproape că curgea din ea, plângea, plângea cu suspine, atunci mi-am dat seama, ce am făcut și am reusit să-mi las tot orgoliul la o parte, tot ce conta era doar ea, ea și lacrimile ei, o sărutam pe ochi, dar nu făceam față 'râului de lacrimi' erau sărate, îmbibate cu vin de pe buzele ei, o iubeam și mai tare cu fiecare lacrimă, dar ea, se distanța și mai tare cu fiecare lacrimă. O femeie când plânge, își dă și o parte din iubirea față de voi afară, de aceea oameni, bărbați, femei chiar, orgoliul "prost" nu e bun, orgoliu nu înseamnă să vă iubiți amândoi dar nici unul să nu vă sunați, să așteptați să facă careva primul pas, orgoliul nu înseamnă să stați unul lângă altul fără să vorbiți doar pentru că ea sau el a avut o cădere nervoasă, și ți-a zis mai rece "lasă-mă în pace", lăsați-va orgoliul la o parte, pentru că vedeți voi, oricât de mult vă iubiți, și oricât de mult vă ajutați unul pe altul, oricâte promisiuni vă faceți, orgoliul le poate distruge pe toate odată! Așa că fiți mai buni, nu o fă să plângă, ești un prost dacă faci asta, și nu uita, cu fiecare lacrimă dată, te iubește tot mai puțin! Eu și in ziua de azi regret toate lacrimile curse din cauza orgoliului meu, și toate care au plâns pentru mine, le-am pierdut de mult. :) !
Pace vouă, numa' bine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu