joi, 1 septembrie 2016

Autobuzul visătorului...


Iubesc să merg cu autobuzul
Îmi place sentimentul libertin,
Să te privesc pe-un geam imens
Cum umbli simplu, domn străin.

Îmi place să te privesc, străine
Îmi place să-ți ghicesc istoria...
Ce-ai făcut, sau cine ești?
Încotro călătorești?

Și văd sute sau chiar mii
Pe geamul de scenarist.
Care lăcrimează-ncet,
Fiindcă-afară plouă, trist...

Îmi place să-mi imaginez,
Mii de lucruri și-ntâmplări...
Care nu vor avea loc,
Decât în mintea mea
Cu stări...

Și-ajung la destinație ghicind,
În continuare ca un visător...
Autobuzul oprește, sunt trist
În realitate trebuie să cobor.

Salut în gând, și mă retrag
Vă doresc la toți doar bine!
Mă transform din visător, străin,
Să mă ghicească cineva și pe mine...

Un mesaj în viitor pentru fiica noastră :)

De când pe lume-ai apărut, ne lovești la "zâmbitor"
Îți trimit în prealabil, un mesaj în viitor...

Fiica mea să zbori ca-un vultur, nu ca zmeul de prin nori,
Care-i controlat de oameni, care n-are viitor.
Să umbli ca-un LEU ce ești, nu ca și-o pisică, care
N-are siguranță-n suflet, ci doar semne de-întrebare.
Să fugi mereu ca un TIGRU, și nu ca o căprioară
Care zilnic fuge-n goană, salvându-și viața, a mia oară...

Să fii tare, să fii bună, să fii tot ce tu dorești...
Și cel mai important, să nu uiți să prețuiești!
Să alegi ce vrei în viață, și-atât timp cât noi trăim,
Vom învăța de la tine, ce-ai ales, noi să iubim!

Băiatul televizor...

Într-o zi o profesoară,
Le-a dat temă la copii,
Temă tip compunere,
Despre "ce ai vrea să fii?"

Trecu' ziua, săptămâna
Compunerile erau la ea.
Aștepta scârbită dânsa,
Ziua când le-a corecta...

La final de săptămână,
Într-un weekend liniștit.
S-a pus săraca profesoară,
Pe compuneri, la citit.

Le corecta frumos, pe rând
Până când a dat de una,
Ce i-a stârnit inima
Plângea-n hohote nebuna!

Soțul ei, venii in grabă
Mirat întrebă subtil...
-De ce plângi, femeie dragă?
-Ce a scris acel copil?

Soția, cu lacrimi reci
I-a oferit compunerea.
Citită cu voce tare,
Care suna cam așa:

"Te rog Doamne, mă transformi?
Într-un mic televizor,
Să m-asculte și privească,
Ai mei părinți, pân-am să mor!"

Citind acestea, soțul ei
A bufnit într-un râs mare:
"Vai de el, copil sărac...
Vai de părinții ce-i are!"

După cele auzite,
Soția, într-un plâns ciudat
Îl privi pe soț, spunând:
"E scrisă de al nost' băiat!"
-----------------------------
Fă-ți timp pentru tine și familia ta,
prețuiește existența lor, iubește prezența lor!
Pentru că merită!

Pentru toți frații de peste prut!

Înger, drac, chiar amândouă
Am fost noi de când ne știm
Vreau să-nțelegi permanent,
C-al tău frate, vreau să fiu

Ne-am bătut, ne-am și certat
Ne-am contrazis impreună,
Dar, sângele tau, fratelo
A fost din aceeasi venă!

Nu vreau să te emoționez
Știu că ești un scorpion
Dar vreau să-nțelegi, tu frate
Pentru mine, ești un domn!

Nu te-aș trăda niciodată!
Orice s-ar întâmpla,
Dar te-ntreb pe tine frate:
Pentru mine-un glonț ai lua?!

Paradox

Toate femeile sunt unice,
Iar asta le face pe toate să fie,
La fel...

Viața unui câine...

Țin minte cu-n-duioșare,
Acea zi de vară în care
M-ai zărit cu admirare
Și m-ai luat,
De l-adăpost...

Te-am iubit din prima zi,
Te-am iubit enorm, să știi
Stăpânul meu voiam să fii,
Iar ca semn de mulțumire,
Sufletul ți-am oferit...

Ne-nțelegeam perfect,
Zilnic lucruri mă-nvățai...
Eu prindeam puțin mai greu
Dar tu totuși,
Mă iubeai...

Mă-nvățai cum să atac,
Mă-nvățai să fiu mai tare
Nu întelegeam pe-atunci,
De ce...
De ce oare?

După scurt timp am ajuns,
Față-n-față, un câine mic
Simțeam fiori in mine, când
L-am sfâșiat!
Pe inamic...

Nu am înțeles de ce?
De ce omor semenii mei?
Credeam că vor fi niște prieteni,
Cum ești si tu...
Sau nu mai vrei?

Am luptat zilnic aproape,

Simțeam o poftă de sânge
O poftă crudă pentru care,
Auzeam p-altu'
Cum plânge...

A mai trecut un an, eram
Față-n-față cu un pitbull,
M-am uitat în ochii tăi
Întrebându-te: "ești sigur?"
Dar degeaba
Eram singur...

Lupta anului sfârșise,
Inamicul mă învinse...
Cu pași de sânge și bătut
Spre tine mă-ndrept, să cer
Un ultim...
Un ultim sărut,
Celui care m-a vândut!

Morala: bogăția ta, durerea altuia...cine-i monstrul?

Indeed...

Suntem oameni frumoși,
     Disperați să fim
        Din frumoși,
            Faimoși...

Mhm!

Dacă vreodată ai reușit să cucerești femeia altui bărbat, nu te mândri prea tare cu asta, nu te considera 'zeu'... nu ai fost tu prea bun, a fost ea o tarfă...

Ți-ar place?

Viața este ca și un boomerang!
Tot ce oferi tu, de la sentiment, emoție, până la fapte... ți se vor întoarce pintr-un mod sau altul în aceeași măsura sau chiar mai mult de atât!

Sunt multe persoane cărora nu le pasă de acest aspect, dar gândește-te; dacă toți prietenii care-i cunoști, toți oamenii care-i vezi zilnic...ar fi exact ca și tine? Aceleași gesturi, reacții, același comportament!
Să fie peste 6 miliarde de oameni fix ca și tine!

Ți-ar place? :)

Dacă prin absurd răspunsul tău este "nu"...
Atunci SCHIMBĂ-TE!

Prețuiește, iubește, trăiește!

Prețuirea naturală acestei lumi eterne este,
O metaforă lipsită dintr-o filă de poveste.
Vrei să afli prețuirea ce zace-n sufletul lor?
Întreabă un om la nevoie, nevoie de ajutor!

Nu simți timpul cum îți trece.
Zilnic când te plictisești?
Privește omul din gară, când
Trenu-i pleacă spre Pitești...

Nu simți răni pe suflet, nu
Nu simți inima să-ți bată?
Întreabă omul ce-și distruge,
Toată viața pentru-o fată...

Nu iubești sau n-ai iubit,
Cu-adevărat nici pe frați?
Privește-un câine cum iubește,
Chiar și după ce îl bați...

Nu simți sănătatea-n tine,
N-o simți și n-o prețuiești...
Ascultă-un om pe patul morții:
"Sănătate, unde ești?"

Nu simți truda vieții, care
Zilnic suge viața-n ei...
Privește omul ce se-omoară,
Zi de zi pe niște lei!

Nu simți lipsurile vieții,
Nu știi ce-nseamnă să n-ai?
Uite un bătrân ce-ți cere,
O țigară să îi dai...

Nu simți viața cum îți trece,
Nu simți nimic, absolut?
Privește-un înger cum plânge,
Chiar după ce s-a născut...

Inimăăă, inimăăă!

Te simt...zilnic, cum te zbați,
Te simt la fiecare minut.
Te simt căci mă ții în viață,
Chiar de când am apărut!

Ești esența vieții mele,
Ești tot ce inseamnă viață!
Ești motivul pentru care,
Zi de zi mă spăl pe față!

Te hrănești cu sentimente,
Singură ți le oferi...
Iartă-mi creierul "inapt",
Dacă te-a făcut să suferi...

Ești puternică, ești lașă,
Ești emoția sublimă,
Ești, în versurile mele;
A mea dulce inimă!

Îți mulțumesc că îmi oferi,
Șansa eternă să iubesc,
Fără tine-aș fi o floare,
Gata să mă ofilesc...

Prin tine simt tot ce trece,
Simt bătaia-n pieptul meu,
Fără tine n-aș putea,
Să cred intr-un Dumnezeu'!

Te iubesc căci mă iubești,
Și vreau să îți mulțumesc,
Mă păstrezi mereu în viață...
Să am tot ce îmi doresc!

Unde-i rima?

Azi poți fi cine vrei tu,
Mâine ești iar, ce vor ei...
Îți dai viața, pentru viață,
Îți dai sufletul, pe lei.

Fericirea ta-i în sticla,
De alcool dumnezeiesc,
Fericirea mea-i in gânduri,
Gânduri care le iubesc!

Diferențe asemănătoare,
Unde paradoxul moare.
Citești robotic, nu-nțelegi,
Vezi doar rima, unde nu-i...

On the move, airport inspiration!

On the way to my happiness,
Flying above the world,
Looking towards sadness,
I can write my word!

My past is my lesson,
My future is my weapon!
My love has grown twice,
My daughter's unborn wise!

As I see the snow,
Painting the blue sky,
I'm thinking about you,
And that you'll never die!

I'm coming home, love
My heart is missing you,
And I'm sorry for all,
That you've been going through!

I'll be your wall, I'll be your chair,
I'll be everything you need,
And all I'm asking in return,
Be my eternal loving seed!

I love you,
Your love!

Seducție de început #memories!

Te priveam cum mă priveai,
Și usor ne-apropiam...
Ziceai "nu", in mintea ta,
Dar deja ne sărutam...

M-am retras privindu-te,
Te-ai retras și tu la fel,
Mintea mea zicea "mai vreau",
Mintea ta zicea "pe el" ...

Un final seducător,
In momentul cel de față,
Mintea-mi șoptea "parc-o știu"...
Iar a ta-ți șoptea "de-o viață"...

Oglinda învingătorului!

Cine ești tu, să-mi spui ce pot să fac?
Cine ești tu, să-mi spui când să tac?
Privind și ascultând, mă demoralizez,
Când tot ce va rămâne, este ce eu creez.

Tu ești oglinda mea, dar nu mă văd pe mine,
Tu ești oglinda ta, dar nu te vezi pe tine,
Cine sunt defapt, oare mă cunosc?
Cine sunt defapt, oare am un rost?

Fiecare avem o mică perspectivă,
Prin care vedem tot ce ne-nconjoară.
Tu mă vezi că plec, eu te văd că vii,
Eu spun 'te iubesc', tu spui că nu știi...

E soartă curată, dar oare ea există?
Atunci de ce soarta...
Îmi spune că ești tristă?

Nu pot să-nțeleg, și nici n-ar trebui,
Începem de jos,
De când am fost copii...
Și până vom muri...

Ca să poți trăi, în fericire curată,
Trebuie să-nveți,
Cum e să mori odată...

Crede-mă-s mai tare,
Ca soarele-n lunetă,
Nu mă eclipsează...
Nici măcar o planetă!

Vreau să-mi cumpăr o sută,
De oglinzi când mor...
Să fiu înconjurat,
De-un ÎNVINGĂTOR!

Iubire la distanță...

Tu mă-ntărești, tu mă distrugi,
Tu ești extremitatea mea,
Strălucitoare simplă stea,
Ești departe, dar nu fugi.

Mă privești privindu-te,
Senzual ca la-nceput...
Așteptându-mă cu dor,
Să ai din nou ce ai avut.

Vin, nu mai privi-n zadar,
Întoarceți spatele, și hai,
Hai și te îndepărtează,
Deschide ușa, ce mai stai!?

be careful...

Ceea ce te face puternic, te poate distruge de asemenea! E paradoxal...

Ești...tot!

Ești dulce, ești sărată,
Ești acrul amărui din gât...
Ești totuși, a mea fată,
Ești un paradox și-atât !

Ești frumoasă, ești iubită...
Ești entuziasm curat.
Ești un suflet ne-atins...
De iubire blestemat!

Ești un gând interminabil,
Ești un infinit de draci!
Ești de asemenea un înger..
Când încerci să mă împaci.

Ești oglinda mea, de suflet...
Ești tot ce se vede-n mine,
Ești inima ce pompează,
Zilnic viaţă, pentru tine!

Vreau...

Vreau să te iubesc în tăcere,
Pentru că tăcerea nu mă respinge...
Vreau să te iubesc în singurătate,
Fiindcă acolo, mă cunoști doar tu...
Vreau să te admir de la distanță,
Să nu mă străpungi cu privirea...
Vreau să te sărut în ploaie,
Să nu-mi simți lacrimile curgând,
Pentru tine...
Dar cel mai mult vreau,
Să ne unim sufletele necondiționat...
Iar așa nimeni și nimic,
Nu va putea să distrugă, un întreg!

Ți-e dor... străine!

Ți-e dor de casă, de părinți...
Ți-e dor de tot ce tu erai!
Ți-e dor străine, ți-e dor de tine,
Ți-e dor de mama, când o strigai...

Avem o viață, să împlinim,
Tot ceea ce ne dorim.
Avem o viață, să reușim,
Să fim, ceea ce vrem, să fim!

Dar ne-ajunge, e târziu,
Când bătrân tu te gândești
Că o viață ai luptat...
Pentru ceea ce-ți dorești...

Și-n zadar îți plângi de milă,
Consolându-te că-i bine...
Deoarece într-un final,
Ești tu singur, fără nimeni!

Iar când vei muri, nu plânge,
Simte nuanța, simte efectu..
Deschide ușa abisului
Și află secretu'...

O simplă poezie scrisă din suflet, pentru tatăl meu care s-a dus într-un... loc mai bun :).

Eram mici, eram copii, eram niște inofensivi,
Zi de zi ne întrebam, unde ești? sau când mai vi?
Eram tot ce tu n-aveai, erai tot ce noi n-aveam,
Pe drumuri separate, în inimă ne purtam!


Îmi e dor de tine, tată, mi-e dor să povestim,
De amintiri, de viitor, mi-e dor să râdem, să glumim.
Mi-e dor să te sun în noapte, să-mi spui că încă nu dormeai,
Când defapt, ca să nu-nchid, răspundeai și mă mințeai...

Aveai o vorbă ce-mi plăcea, o mai ziceai câteodată:
„Dacă nu mor în seara asta, nu mai mor niciodată!”
De asemenea-mi spuneai că ești un suflet, rănit...
Într-o simplă carapace, tu trăind la infinit!

Nu pot să uit niciodată, cât de mândru erai de noi,
”Sunt un nimeni în viața asta, dar măcar v-am făcut pă voi”
Aș vrea să am o dorință, să te mai am incă o dată,
Dar nu așa cum te-am avut, ci lângă mine ca și tată!

Dar poate că totuși viața, e ca un bol de căpșune,
Și Dumnezeu stă, se uită, și le-alege p-alea bune!
Poate te-ai dus dintre noi, poate îți este mai bine,
Dar un lucru îl știu sigur, nu ai dispărut din mine!

Închei, tot, c-un nod in gât...
Și te las să te-odihnești,
Cu o poză-n mâna dreaptă,
Să privești tot ce... iubești!

joi, 14 iulie 2016

Fetița mea! Te așteptăm!

În zile dulci prin care trec,
Tu mă vei cadorisi,
În aceste dulci momente,
Te aștept fetița mea,
Să vii...

Când tu îmi vei lumina viața,
Eu o voi sprijini pe-a ta, când
Tu vei adormi ascultând,
Pe-a ta mămică
Cântând...

Când vei crește, tu
Să-nțelegi fetița mea,
M-ai invățat să iubesc,
Ceva ce nu pot,
Vedea...

luni, 6 iunie 2016

Din partea fetiței mele Sara, pentru noi, te iubim și te așteptăm!

E-ntuneric, văd pe nimeni...
Mă simt ca-ntr-un abis, cu vise,
Dar sunt aproape, văd lumina,
Lumina lumii interzise!

Aud șoapte, te aud pe tine,
Mamă ce m-aștepți să viu,
Mersi că-mi faci mai fericită,
Viața-n acest oraș pustiu...

Mă lupt cu somnul, mă sufoc,
Mă hrănesc cu viața ta!
Sunt doar un mugur, neînflorit,
Sângele tău e apa mea...

Mi-e frică mamă, uneori,
Mi-e frică de lumea ce-o vezi.
Mi-e frică dar știu căci tu,
Tu o să mă protejezi!

Tată, știu că mă aștepți,
Ca și-un microbist victoria,
Până atunci continuă să,
Îmi faci mie, istoria!

Sara...

miercuri, 1 iunie 2016

We're all in the same room!


Te-ntrebi zilnic indirect, Doamne spune-mi de ce eu?
De ce n-am o viață bună, de ce nu sunt bogat mereu?
De ce zilnic am probleme, de ce zilnic mă stresez?
De ce tot ce pot să fac, este doar ca să visez?

Dar pe lângă toate astea, spune-mi tu, om frumos,
Când te rogi seară de seară, îi mulțumești lui Hristos?
Vezi tu, suntem învățați, zilnic pâinea s-o cerșim,
Doar că uităm din păcate, Domnului să-i mulțumim!

Viața ne-a fost oferită, plină de visuri si minuni...
Dar nimeni nu ne-a oferit, manual de-nstrucțiuni.
Suntem zilnic ca-n război, pe-un teren mare, minat.
Și uităm s-apreciem, că incă nu le-am călcat!

Prețuire, apreciere,
Observație, tăcere.
Astea trebuie-n-vățate,
În lumea asta cu, de'toate.

Oamenii proști nu judecă,
Dar proști ei, te judecă!
Suntem toți în aceeași oală,
Amestecând o ciorbă... penală!

duminică, 8 mai 2016

Azi ar fi fost.. ziua ta, tată :)

Azi e-un număr norocos,
Azi ești renăscut în gânduri.
Azi e ziua unui taur,
Trăind în aceste rânduri !
Azi îţi spun aș vrea să-mi fii,
Mai aproape și mai viu...
Azi aș vrea să îmi poţi spune,
Cât de tare tre' să fiu !
Ești metafora nescrisă,
Astăzi tu, ai împlinit...
49 ani, mă tată...
Dar trăiești la infinit !

R.I.P

sâmbătă, 16 aprilie 2016

Ia-mă de mână!

Prin cunoaștere ajungem să iubim,
Prin atingere ajungem să simțim...
Prin dragoste suspinăm, nevrând,
Și ne atașăm mai tare, când...
Suntem doar noi doi pe pământ!
Ne hrănim inimile cu durere,
Lăsându-le in continuare să spere,
La un joc cu o viață eternă,
In a noastră limbă maternă.


Dacă-ți spun -te iubesc- simți?.
De ce simțim că ne iubim prin cuvinte,
De ce lumea altfel nu simte?
O atingere ar trebui să fie de-ajuns...
Ca să-nțelegi că-n suflet ți-am pătruns!

Sunt eu cu tine, ținându-ne de mână,
Fugim spre lumina de la capăt...
Disperați și obosiți de-atâta fugă,
La final dăm de un alt... lacăt!

Am trecut prin multe, suntem extenuați,
Dar îți simt mâna, ce ușor m-apucă,
Privim în spate îmbrățișați...
Și lăsăm increzător viața, să ne ducă!

Timpul!!!

Timpul, uneori le vindecă pe toate...
Alteori distruge cel mai bun moment.
Câteodată vrei să treacă mai departe,
Altădată ai vrea, să fie permanent.

Timpul e nimic, in privirea ei,
Când te-ndepărtezi pe-un accelerat.
Privind in gol spre tine cum îi făceai cu mâna,
Se-ntreba săraca, timpul de ce n-a stat?

Timpul pentru alții e-o nimica toată,
Lenevind de zori, până pe-nserate.
Rugându-se zilnic, ca
Timpul să se gate...

Unii ar da tot, să aibe-o secundă,
Alții o irosesc, pe-o nimica toată.
Universul nostru, este cel defect,
Când vorbim de timp,la mod imperfect.

Irosim din timp, pentru socializare,
Ca să facem timp, in realitate oare?
Stai pe facebook, zilnic, hrănindu-l cu timp,
Pierzând anual, orice anotimp...

Timpul în simpla lui splendoare,
Este creat, ca tu să-l apreciezi,
Timpul care tu, nu-l simți cum îți trece,
O să te rogi omule, ca să îl mai vezi...

Orice viață are costul ei...

Vezi avocați zilnic luptând,
Și pare totul așa ușor...
Câștigă lupta pentru alții,
În timp ce o pierd pe-a-lor.

Vezi doctori zilnic obosiți,
Salvând vieți seară de seară,
Uitând de ei cu nepăsare,
Fumând țigară după țigară.

Vezi polițiști trezindu-se,
Riscându-și zilele de zori,
Punând in grijă familia,
"Te rog doamne să nu-l omori!"

Vezi curajosii pompieri,
Jucându-se zilnic cu focul,
De parcă ei ar fi copii,
Jucând cu viața și norocul!

Vezi psihologi îndrumători,
Dându-ți zilnic sfaturi bune,
Întrebându-se mereu:
"Cine mă-ndrumă și pe mine?"

Vezi fel și fel de oameni simpli,
Împreună subjugați,
Uitând de tot cine au fost,
Ajungând triști și supărați!

Tot timpul in această viață,
Paharul e mereu jumate,
Înloc să vezi partea cea goală,
Dăi gât si treci mai departe!

P.S. - nimic.

Bărbatul adevărat!

Voi femei sensibile, iar noi doar simpli bărbați,
Orice-ar fi in astă lume, nu puteți să-i comparați,
Tu vrei să fiu langă tine, să te-alint, să te iubesc,
Iar eu ca bărbat pretind, că nu tre' s-o dovedesc.

Și uite așa trece o viață, cu certuri si nemulțumire,
Deoarece bărbatu' uită. pe femeie s-o admire.
Cum putem oare să facem, ca să fie totul bine?
El vrea un pic de libertate, dar și iubire cu tine.

"Dacă n-ai m-ai merge seara, cu băieții la băut,
Dacă n-ai m-ai veni noaptea, trantă-n pat si maxim rupt",
Cam astea-r fi condițiile, măi bărbați - adevărați!
Luați aminte când vă spune, cuvintele nu le uitați!

Dar atunci bărbatu-n sine, stă' un pic și se gândește:
"Dacă io nu mă duc seara. pă' barman cine-l plătește?"
Și de-aici vine și cearta, si ne ridicăm si glasu:
"Femeie, mai stau o țâră, uite și tu cât îi ceasu!"

Deci concluzia in sine, e o dilemă prea mare,
Noi vrem să ne ințelegeți, suntem varză la purtare,
Dar așa cum ne purtăm, știm ceva ce voi nu știți,
Fără voi neveste dragi, n-am pute' be' fericiți!

Mergem seara la băute, și-ncepem a povesti,
De mașini, de voi, de noi, de tăt felu de prosti.
Dupaia venim acasă. cu poftă de-a vă iubi,
Și-n loc de iubire noptea, incepeți a ne lovi!

No. și iar vine dilema,"De ce m-o lovit nevasta?"
Nu-i bai că mâine seară, beu un iancu pentru asta!
Și iar reluăm totul, până la final de viață,
Și ajungem să ne urâm, nu ne mai privim in față!

Înafară de un bărbat, s-o trezit el dimineață.
Și o-nceput a clarifica, tot ce era in ceață!
Pe cine fac mai fericit, pe barman sau pe iubită?
Hai să-ncerc in astă seară, să duc niște bani de pită!

Și surprinzător bărbatu. o realizat ceva mare,
Dacă nu mă duc să beu, barmanu' treabă nu are!
Deci de azi, bărbatu' zise, se duce direct acasă,
Și-atunci văzu o minune, femeia nu era nervoasă!

Și uite așa o apărut și bărbatu' adevărat,
Înloc să hoinărească seara, era cu nevasta-n pat!
Așa că de vrei fericire, ia incearcă s-o oferi,
Altfel tu bărbat te rog, să nu te mai consideri!

P.S. Hai să fim fericiți făcând oamenii care merită fericiți!

Ești o amintire... vei rămâne in sufletul meu.

Sunt pe un drum normal, umblând,
Încerc din răsputeri să fiu,
Un om decent, un om cinstit,
Ăsta e scopul meu cel viu.
În anii mei de tinerețe,
Sunt plin de energie…
Dar în zadar o irosesc,
Și nu pot s-o salvez….
Deoarece averi nu am,
Și nu am nici nevoie…
În mintea mea e de ajuns,
Să zâmbesc în ploaie.


În anii bătrâneții voi…
Veți căuta energia,
Și în zadar o veți căuta,
E irosită dânsa…
E irosită pe averi ci nu pe fericire,
Și când o ploaie va veni,
Veți plânge în veselie…

În urma noastră va rămâne,
O amintire vagă…
Nu se merită efortul,
Nu se merită nici graba,
Să fim sclavii unei vieți…
Și să murim degeaba.

Și când noi morți vom fi, în ceruri,
Cu tot alcoolu-n sânge,
Atunci ploaia va veni,
Deoarece vom plânge...

- în memoria tatălui meu...

Mamă...

Mamă...

Tu ești începutul meu...
Mă știi de când eu nu mă știu,
Tu mi-ai dat viață, m-ai ajutat...
Ai fost mamă și tată, dar și-un prieten adevărat!


Am trecut prin multe mamă,
Dar tot timpul am fost noi!
Oriunde mergeai pe-atunci,
Era o mamă și-încă doi.

Zâmbesc când imi amintesc,
Câte boacăne făceam,
Veneam acas' cu capu spart,
"E a 5-a oară mamă!" și plângeam.

Dar într-un final, e bine,
Azi nu vorbim despre mine,
Azi, mamasita...
E vorba doar despre tine!

Azi, scumpă iubită mamă,
Ai mai intinerit un an,
Iar noi copii tăi, îți spunem:
Te iubim și la mulți ani!!!

Toți suntem la fel de unici...

Este o complexitate,
De sentimente, efecte,
Felul meu e deranjant...
În aceste timpuri imperfecte.
Dar să nu uităm căci toți,
Suntem la fel de unici,
Ce paradox frumos...
Încă de când suntem mici.
Mă-ntreb oare, dac-ar fi...
Doar doi oameni pe pământ,
Oare verbul "a renunța",
Ar mai fi în acest rând?
Tot ce vrem, e simplă pace,
Vrem totul dar fără stres...
Dar atunci n-ar exista,
"Farmec", în al nostru dex.


Ce e mai ușor oare?
Să tragem, să împingem?
Să ne-mpăcam?
să renunțăm?
Orice dacă tot noi, învingem!

Aici e problema, mhm...
Și nu, nu e de mate,
Doar ca totu-i pe profit,
Defapt, cam asta-i viața
Frate!

miercuri, 17 februarie 2016

Subconștientul, negativ-pozitiv.

Deseori ne închidem singuri,
În ale noastre minți și gânduri,
Uneori fără să vrem,
Alteori asta alegem.

Ne desprindem de realitate, de viață,
Cu riscul să nu mai putem ieși la suprafață…
Subconștientul e tot ce ne definește,
El zilnic lucrează și gândește

"Singura mea limită sunt eu,

Singura ta limită, ești tu,
Singura lor limită, e Dumnezeu"

Ești sclavul propriei tale minți…
Nu poți să faci ceea ce vrei,
Deoarece te pierzi când vezi,
Că dai de un lacăt și nu ai chei…

“Motivația e ușor de obținut”,
Toți vor spune asta la început,
Iar intr-un final vor realiza,
Că e mult mai greu de menținut.

Cheia succesului cred că ar fi,
Să faci ce vrei să faci, zi de zi,
Dar fără niciun gând negativ!
Schimbă totul în pozitiv!
Până nu devine tardiv...

duminică, 7 februarie 2016

Tata...

Ce faci tată? Cum ești? Bine?
Aud șoapte, te aud pe tine,
În a mele gânduri ești...
Tot ce însemni tu, pentru mine.

Țin minte mult prea puține,
Ca să pot să te descriu...
Când eram mic, tot ce-mi doream
Ca tine tată, eu să fiu!

Anii au trecut acum,
Și visele mi s-au schimbat,
Iar tu erai tiparul meu,
Cu o vorbă tu, m-ai îndrumat,

Mă simțeam în siguranță,
Fiindcă te știam acolo,
Cu o sticlă de burbon,
Și un pachet de marllboro.

Nu voi uita niciodată,
Cuvintele ce le-ai rostit...
"Copilul meu, în astă viață,
Tot timpul să fii pregătit!"


Îmi amintesc, tată drag,
Când am căzut, te-am enervat,
De jos tu m-ai luat, spunându-mi:
"Cătă, fii bărbat!"

Dar azi, tată, tu ai căzut...
Și regret enorm, îți zic!
Că nu am fost acolo, tată,
Acolo ca să te ridic !!!


Dar te-ai ridicat tu singur...
Iar de azi, eu îți promit!
Singurul meu prieten va fi,
Cerul înzăpezit!


Când unul vine, altul pleacă,
Dar uneori, oameni iubiți...
Pleacă din a noastră viață,
Ca noi să fim și mai uniți.


Te iubim, ai fost și ești exemplul nostru în viață.
Adio tată drag,

Vei rămâne în inimile noastre,
Pentru totdeauna!

luni, 1 februarie 2016

Pentru ea, începuturi.

Următoarea poezie, a fost și este și în ziua de azi, dedicată iubitei mele.
(a doua poezie care i-am scris-o)

Hei, sunt eu din nou, îți amintești?

Acum, probabil că zâmbești...
Ți-i minte când ne-am sărutat?
Pentru că eu nu am uitat!
Și aș vrea să-ți spun că, te doresc!
Dar logic, încă nici nu te iubesc...
Doar că, ai aprins ceva in mine,
Sper că e ceva de bine...
Oricum am să închei acum,
Nu vreau să par un nebun.

Te sărut, pentru că-mi placi,

Dar acum ia, haide, TACI!

Țin minte și în ziua de azi, acel moment când poezia asta, avea un efect enorm asupra noastră, asupra ta, e frumos să-ți amintești că, pe atunci, iubirea noastră se clădea pe cele mai simple lucruri, in ziua de azi, ne iubim altfel, dar la fel, și scriu aceste cuvinte cu un nod de fericire in gât, te iubesc, te iubesc, te iubesc.