Be happy with yourself...

În ce consta o fericire,
Dupa logica de azi?
Înseamna sa ai iubire,
Sau doar frica sa nu cazi?
Înainte sa-ti gasesti...
În graba sau în prostie.
O persoana s-o iubesti,
Dupa care înca o mie.
Mai bine încercati...
Sa fiti fericiti cu voi. 
Altfel zilnic v-alarmati,
"N-a fost sa fie-ntre noi".
Înainte de iubire, dragoste si prostii
În primul rând încercati,
Sa nu mai fiti asa copii.
Iubirea-i ca o pastila,
Dependenta fara leac.
Dac-o iei devii "puerila",
Si greu revii din acest veac.
Construieste-ti singur calea,
Fii tu însusi împlinit...
Altfel devii ca si marea,
Si depinzi de "rasarit".

Fericire independenta,
Fericire fara gânduri...
Asta înseamna fericire!
Fericirea de a fi singuri.

What...?

Nu stii ce vrei nu mai vezi clar,
Totul e negru ba' chiar amar...
Inima te-ndruma spre sentimente,
Dar creierul se zbate realmente.

Tresari din vise in noptile reci...
Si te gandesti cat va mai tine,
Sa fie oare un vis pe veci?
Sau ma trezeste cineva si pe mine.

Te simti ca-ntrun abis intunecat,
Totu-i pustiu precum iernile noptii.
Si nu mai suporti dorul exagerat,
De gandurile toate ale tineretii...

Astepti cu nerabdare sa vina uitarea,
Deoarece in viata sa renunti e usor.
Totul a ars chiar si impacarea...
Nu mai luptam nici daca ne e dor.

Ignosticism fara credinta...
E-n zilele de azi... si maine.
E o prostie fara stiinta,
De aceea iubesc mai mult un caine.

Dar sa fim seriosi, cine sunt EU?
N-am cum sa schimb ceva-n gandire.
Nu o poate face nici DUMNEZEU...
Dar sper s-aveti parte de fericire.

Karma !

O enigma? un mister?
Ce pot eu sa-ti mai ofer,
Cand tot ce-am avut, ti-am dat.
Dar, tu ai apreciat?
Nu conteaza chiar deloc,
Tot raul spre bine, zic...
Viata oricum nu sta-n loc,
Pentru oameni de nimic!
Asa ca Fete si Baieti...
Pentru toti ce v-au tradat,
Ranit, distrus sau...inselat.
Un sincer gand le mai doresc...
Sa aibe parte de acei,
Oameni fara constiinta,
Oameni care-s... fix ca ei!!!

Never play with feelings...

Femeia? faptura cereasca...
O poti iubi, alinta,
Dar Dumnezeu sa te fereasca,
Daca o vei enerva.

Lasand la o parte gluma...
O femeie-i o fiinta,
Ca sa-ntelegeti "duma",
Nu-i obiect de folosinta.

Nu-ncerca sa o-ntelegi,
Pentru ca va fi-nzadar.
Tot tu-ajungi ca sa cedezi...
Inca si cu-n gust amar.

Suntem din lumi diferite,
Nu ne putem compara...
Dar cu alte cuvinte,
Ne putem completa :) !

Daca-mi permiteti sa va spun,
Un simplu sfat voi sa luati...
Cu sentimentele omului bun,
Niciodata...nu va jucati!

Paradox....

Hei, buna... tuturor :).

Ce mai faceti? Sunteti bine?

Probabil si voua vi dor...

In acest moment... de cine?

Dragii mei, chiar nu conteaza,

De cine va e dor, sau nu...

Oricum nu s-apreciaza,

E doar un subiect tabú.

De aceea stresul vine...

De la oamenii ca tine,

Oameni... fara realitate,

Oameni, ce le cred pe toate.

Nu judec si nu contest...

Dar totul un haos pare,

Deoarece, viata-i un test.

Iar noi "picam" la "purtare".

Nu putem schimba nimic...

Lumea usor va regresa.

Totul pare asa mirific,

Dar defapt, ne cade baza!

Viitorul universal...

Care voi, il veti trai,

Fiind unul paradoxal...

"Daca ma rog, voi muri?"

Happiness is a purpouse?

Be Happy With Yourself... :) Life is too short.

Recitare : 

Ei sunt inceputul nost',
Iar noi tot ce si-au dorit,
Ei ne stiu si pe de rost,
Iar pentru asta i-am iubit...

Ei au fost si vor mai fi,
Pentru o... eternitate.
Parintii nostri, dragi copii,
Iubindu-ne ca la "carte"...

Inainte sa-ti judeci mama,
Incearca s-o apreciezi.
Pentru ca-n inima ei...
Doar tu, doar tu contezi!

Stiu ca uneorii un tata,
Poate fii el mai sever,
Dar pe atunci era ARMATA,
Acum este doar 'Computer'...

Iti multumesc tie Mama,
Ca pe lume m-ai adus...
Tie tata iti multumesc,
Ca pe Mama o-ai sedus!

Nu uitati noi inca suntem,
In continuare doar copii.
Iar ei sunt Parintii nostri,
Si dupa ce vor murii...


Timpul trece, vremea vine,
Glasul lor... acum e mut.
Iar parintii nostri-n-sine,
Stiu ca vremea le-a trecut...


P.S. - Mama, Tata... Va iubesc!

Nebunie? Realitate?

Nebunie, realitate?
Sau amandoua combinate?
Nu cred ca mai stim deja,
Sincer care-i realitatea?

Traim in lumi diferite...
Individual vorbind...
Fiecare-avem in minte,
Propriile noastre cuvinte,

Concepti, deceptii, perceptii...
Tot ce-are la baza gandire !
De aceea nu-i de stire,
Oare nebunu-i normal?
Sau normalu-i om nebun?
Totul e ca o dilema...
Incurabila zic eu...
Realitatea mea e ferma,
Iar a lor e-n ceva 'zeu'.
Cert e ca, nu vom afla...
Niciodata-n asta viata.
Daca e sau nu a ta!
Realitatea cea de fata!

Care-i scopul ala? :)

În viață totul e simplu,
Doar ca noi o complicăm.
E ca și cum am da la "vinclu",
Ori dam peste, ori marcăm.

Nu văd sensul pentru care,
Oamenii zilnic muncesc.
Ca să aibe bani, mâncare,
Pentru asta ei trăiesc.

Oare să fie asta scopul,
Pentru care noi trăim?
Și dacă-i adevărat...
Atnuci, de ce mai murim?

Toți avem un scop anume.,
Trebuie doar anticipat.
Iar când ne ducem din lume,
Înseamnă ca, l-am aflat...

Bea cu masura !

Acel moment când ieși p-afară,
Cu gândul să mai bei o bere...
Si-ajungi să bei mai mult c-aseară,
Și stomacu' încă cere!


Și bei una, bei vreo două,
Deja te gândești "mai pot?"
După care, ajungi la nouă,
Stomacul e gen "compot".


Dar e ok, te crezi în stare...
Și-ți mai pui vreo două-n brațe!
Te minți singur " io îs tare "
Și acasă dai la rațe ... :))!