sâmbătă, 4 martie 2017
O inima ranita...
Astăzi mă simt iar inspirat
Nu trebuie să citești ce scriu,
E doar o simplă eliberare...
Al poetismului cel viu.
Mă simt, mă simt, singur uneori,
Nu deseori, doar câteodată...
N-ar trebui, dar o aud...
Pe Andrada, zicând tati.
Mi-e dor de tine, recunosc
Tată, aș vrea să strig și eu...
Dar poate totu-i cu-n motiv,
Iar tu ești motivul meu!
Aș vrea să te sun în noapte,
Să te-ntreb ceva retoric...
"Tată, ce mai faci?, ești bine?"
Chiar dacă ești un alcoolic.
Nu-ncerc să te umilesc,
Ci din contră-ţi mulţumesc!
Ai fost și ești, un exemplu...
Pentru cei care-i iubesc!
Mulţi nu vor înţelege...
Nimic din ce voi publica,
Nici nu m-aștept să înţeleagă,
Căci poezia este grea!
Poate nu-s eu Minulescu,
Nici Stănescu,
Eminescu!
Dar vă spun căci tot ce scriu,
Este din sufletul meu...
Care-i plin,
Dar și pustiu!.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu