Deseori ne închidem singuri,
În ale noastre minți și gânduri,
Uneori fără să vrem,
Alteori asta alegem.
Ne desprindem de realitate, de viață,
Cu riscul să nu mai putem ieși la suprafață…
Subconștientul e tot ce ne definește,
El zilnic lucrează și gândește
"Singura mea limită sunt eu,
Singura ta limită, ești tu,
Singura lor limită, e Dumnezeu"
Ești sclavul propriei tale minți…
Nu poți să faci ceea ce vrei,
Deoarece te pierzi când vezi,
Că dai de un lacăt și nu ai chei…
“Motivația e ușor de obținut”,
Toți vor spune asta la început,
Iar intr-un final vor realiza,
Că e mult mai greu de menținut.
Cheia succesului cred că ar fi,
Să faci ce vrei să faci, zi de zi,
Dar fără niciun gând negativ!
Schimbă totul în pozitiv!
Până nu devine tardiv...
Ce faci tată? Cum ești? Bine?
Aud șoapte, te aud pe tine,
În a mele gânduri ești...
Tot ce însemni tu, pentru mine.
Țin minte mult prea puține,
Ca să pot să te descriu...
Când eram mic, tot ce-mi doream
Ca tine tată, eu să fiu!
Anii au trecut acum,
Și visele mi s-au schimbat,
Iar tu erai tiparul meu,
Cu o vorbă tu, m-ai îndrumat,
Mă simțeam în siguranță,
Fiindcă te știam acolo,
Cu o sticlă de burbon,
Și un pachet de marllboro.
Nu voi uita niciodată,
Cuvintele ce le-ai rostit...
"Copilul meu, în astă viață,
Tot timpul să fii pregătit!"
Îmi amintesc, tată drag,
Când am căzut, te-am enervat,
De jos tu m-ai luat, spunându-mi:
"Cătă, fii bărbat!"
Dar azi, tată, tu ai căzut...
Și regret enorm, îți zic!
Că nu am fost acolo, tată,
Acolo ca să te ridic !!!
Dar te-ai ridicat tu singur...
Iar de azi, eu îți promit!
Singurul meu prieten va fi,
Cerul înzăpezit!
Când unul vine, altul pleacă,
Dar uneori, oameni iubiți...
Pleacă din a noastră viață,
Ca noi să fim și mai uniți.
Te iubim, ai fost și ești exemplul nostru în viață.
Adio tată drag,
Vei rămâne în inimile noastre,
Pentru totdeauna!
Următoarea poezie, a fost și este și în ziua de azi, dedicată iubitei mele.
(a doua poezie care i-am scris-o)
Hei, sunt eu din nou, îți amintești?
Acum, probabil că zâmbești...
Ți-i minte când ne-am sărutat?
Pentru că eu nu am uitat!
Și aș vrea să-ți spun că, te doresc!
Dar logic, încă nici nu te iubesc...
Doar că, ai aprins ceva in mine,
Sper că e ceva de bine...
Oricum am să închei acum,
Nu vreau să par un nebun.
Te sărut, pentru că-mi placi,
Dar acum ia, haide, TACI!
Țin minte și în ziua de azi, acel moment când poezia asta, avea un efect enorm asupra noastră, asupra ta, e frumos să-ți amintești că, pe atunci, iubirea noastră se clădea pe cele mai simple lucruri, in ziua de azi, ne iubim altfel, dar la fel, și scriu aceste cuvinte cu un nod de fericire in gât, te iubesc, te iubesc, te iubesc.
