luni, 1 februarie 2016

Pentru ea, începuturi.

Următoarea poezie, a fost și este și în ziua de azi, dedicată iubitei mele.
(a doua poezie care i-am scris-o)

Hei, sunt eu din nou, îți amintești?

Acum, probabil că zâmbești...
Ți-i minte când ne-am sărutat?
Pentru că eu nu am uitat!
Și aș vrea să-ți spun că, te doresc!
Dar logic, încă nici nu te iubesc...
Doar că, ai aprins ceva in mine,
Sper că e ceva de bine...
Oricum am să închei acum,
Nu vreau să par un nebun.

Te sărut, pentru că-mi placi,

Dar acum ia, haide, TACI!

Țin minte și în ziua de azi, acel moment când poezia asta, avea un efect enorm asupra noastră, asupra ta, e frumos să-ți amintești că, pe atunci, iubirea noastră se clădea pe cele mai simple lucruri, in ziua de azi, ne iubim altfel, dar la fel, și scriu aceste cuvinte cu un nod de fericire in gât, te iubesc, te iubesc, te iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu