vineri, 23 octombrie 2015

Un mic banc :D

O brunetă și-o blonduță,
Pe-o băncuță într-un loc.
Apare și-un băiat fiță,
De se pune la mijloc.


Băiatul rânjind în goană,
Începe a le-ntreba.
"Dacă vă dau o bomboană,
Pot să vă ating mâna?"

Fetele c-un zâmbet mare:
"Sigur, chiar și pe picioare!".
Băiatul, crezând că-s "doamne",
Le mai dă două bomboane.

Emotiv și înroșit...
Așa c-o față de tâmpit:
" De vă mai dau o bombonică,
Pot s-o ating și p-aia mică?"

Blonda deja nervoasă,
Se ridică tacticoasă.
:
- "Hai fă să merem încet...
Că până ne-a f**e dânsu,
Cred c-om da în, diabet."

My love...

Am văzut-o, era iarnă,
Totul se topea în mintea mea,
Cu fiecare privire....
Mă-ndrăgosteam mai mult,
de ea.


Era genul de leoaică,
Care-ți sfâșie orgoliul...
Privind-o, în gând îmi ziceam:
"Ea să fie viitorul?
Ea să fie tot ce n-am?
E adevărat? e drept?
Ea să fie tot ce vreau?
Ea să fie tot, ce iert...?"

Avea un zâmbet ce zicea:
"Tu! vei fi fericirea mea!."

Fără vreo putere-n mine,
Mă lăsam purtat de vânt...
Doar că, al tău răget iubit-o,
Nu era doar un cuvânt.
Răgetul tău de leoaică,
Purta din loc, și al meu vânt.

Suntem tot noi?
Ne-am reîntâlnit?
Din iubire muză ai devenit,
Și din muză iubire,
de neclintit?

Hai să lăsam soarta să decidă,
Vom da cu banul, vrei așa?
Dar orice parte ar fi să cadă,
Vei fi tot... iubita mea!

Nu vom îmbătrâni-mpreună,
Nu ne vom iubi pe veci!
Eternul nu-l putem sfida...
Dar voi muri, de partea ta
Dacă tu iubit-o, nu mai pleci!

I'm sorry ! I will not hurt you again - Dan!

Me and I, with myself...
Are going to spend...
The love we have and feel,
Until the very end.


It was the perfect scene,
But then I realised,
That it was all just a dream,
One that, I have never seen.

But...in my special mind,
I know I'll have to find,
The hope, that has been lost.
Inside it, as a simple ghost.

I've been drowning, love...
In my own misery of thoughts.
But I will never surrender,
I will beat my own doubts.

Please forgive me, dear heart.
For the pain that you have taken,
I will promise you this:
I will never again, be mistaken.

Please forgive me, dear soul,
For everything you have felt.
I will make up for you,
Forget the past, its already dealt.

And now, I'm talking to you, future.
Guide me through my decisions,
I will let myself carried,
Don't give me another illusions.

iubire, cum areti?

Te inspiri din Minulescu,
Încerci versuri tip Păunescu.
Și-ajungi s-o dai în Stănescu,
În timp ce-asculți Vlad Dobrescu.


E grav...sau ba?
Unde m-ai adus? ia spune!
Tu cea numită 'iubire'...
Sunt sigur că ai alt nume!

Mă-ntreb totuși,
Cum areți?
Tu ceea care,
Distrugi vieți.

Dac-aș fi un Dumnezeu,
Te-aș arăta tuturor,
Intr-un corp de om sărac,
Să te clădești din amor!

Să dovedești în aste zile,
Că n-ai nevoie de bogății,
Ci doar de tine, om sărac,
Să văd, de ce te mai ții?

Să spui tu lumii,
Ca nu-i nevoie, decât de tine,
Te-ar scuipa, te-ar înjosii...
Unul nu s-ar putea abține.

Hai, ia taci!
Mai toarnă-ți un pahar pe gât,
În cinstea celor morți, și vii.
Și cam atât.

un haos... al tau!

Sunt bolnav, sunt... incomplet.
De ce-mi stresezi a mele gânduri?
Ei, tu noapte inocentă...
Te citesc printre a-tale rânduri.


Te-am cunoscut, și chiar credeam,
Ca în această simplă viață,
Ești tot, tot ce îmi doream...
Dar m-am trezit, e dimineață.

Totu-i normal, nimic schimbat...
Tot singurel, tot alarmat...
Aștept să vină ora nopții,
Să pot visa...
Realitatea?

Te-am cunoscut intr-un final,
Tu blestemată iubire.
La început, totu-i un dar...
Iar la sfârșit, totu-i amar!

Dar nu condamn, nu reproșez...
Vina e toată a mea,
Inloc să stau, să delirez...
Trebuia s-am grij' de ea.

Am pierdut tot ce-mi doream,
Și am rămas cu o speranță...
Dacă te-ntorci, eu îți promit,
Mă voi ridica la viață!

Fără tine, sunt un haos,
Și cu tine, sunt la fel...
Dar diferența este,
Amândoi, trecem prin el!

Ești obsedată de un haos,
Eu sunt un haos, sub clar de lună...
Suntem doi bolnavi, iubit-o,
Dar sănătoși împreună.

a true friend.

Când tu-mi vei întinde mâna,
Și numele ți-l vei rosti,
Eu te voi privi în ochi,
Cu-n chip sincer, îți voi zâmbi.

Timpul va trece, cu viteză,
Iar tu-n amic, vei deveni...
Salutându-ma mai des,
Cu-n chip sincer, îți voi zâmbi.

După ani, sau chiar decenii,
Prieteni adevărați vom fi,
Și-atunci intr-o bucurie,
Cu-n chip sincer, îți voi zâmbi

Vor fi momente în care,
Vei trăda a noastră prietenie,
Dar promit că la-mpăcare,
Voi zâmbi -ntr-o veselie.

Iar pe pragul morții tale,
Când toți te-au abandonat...
Să nu uiți tu, niciodată...
Ce-i un prieten, adevărat!

Și pe ultimul tău drum,
Când toți lacrimi 'or vărsa,
Spre cer eu singur voi privi,
Și-ți promit că, voi zâmbi!

Tu esti? :)



Un neant gigantic, de iubire
Se poate oare oferi?
Și dacă da, e de neștire...
Cum îl mai pot eu primi?

Nu-s mentalist,
Nu-s nici vreun medium.
Dar știu că aș fii un trist,
Fără al tău dulce remediu.

În tot acest târg inutil,
Plin de oferte de îndată.
Oricât aș fi eu de pueril,
Nu te-aș cumpăra,tu fată.

Și n-o dau în texte gen, chimie.
Dar acest vers ți se potrivește ție.

"Când orice coardă se întinde...
Iar tu vei lua o piedică.
Nu uita cine te vinde,
Și cine te vindecă."

Metaforisme, subînțelesuri.
Iluzii, aluzii, demersuri.
Baba oarba este jocul,
Cu-ntrebarea: "cine-i orbul?!"...

let's fuck the apocalypse!


I'm-possible!

Totu-i simplu în astă viață,
Doar că-i greu de realizat.
Uneori și să fii simplu,
E destul de complicat.

Amor !


iubire insipida...


Be my queen !


She was like the moon.


Indeed.

Be Succesfull!

Is it a dream...?


#Takecare