We. Us.

Seducția predominantă,
Unei oarecare iubiri...
Fiind extrem de importantă,
Atrage chiar și unele priviri!


Oricât încerci tu să te minți...
Oricât încerci tu ca să negi,
Nu ai ce face, în acest ring,
Crede-mă, nu există legi!

"I'm a lover - not a fighter"
O scuză primordială...
Între mintiile care,
Gândeau pe dinafară,
Cu riscul de eliminare!

Și totuși trăim bine,
După concepțiile oferite,
Totu-i camuflat, manipulat,
Dar ne bucurăm de cele primite!

Nu încercăm, și nu vom încerca,
Să gândim pe viitor,
La urma urmei, ce contează?
Rănile de mâine, azi nu dor!

Suntem sclavi ai schimbării
Dar suntem oameni frumoși,
Disperați să fim,
Din frumoși, faimoși!

E păcat și trist vă spun,
Anii în care trăim...
Dar totu-i bine, atât timp cât,
Mai putem să și zâmbim  :) !

Tata...

Tata . . .

"Dacă citiți asta acum,
Înseamnă c-am ajuns nebun."


Așa zicea tata cândva...
Când încă viață-n el avea.

Ei tu moarte blestemată,
Ce te sprijini de-al meu tată...
- Nu ție frică c-o să cazi?
- Nu ție frică că te arzi?

Dac-aș avea spini în buze,
Când te-aș vedea, inloc de flori,
Știi ce ti-aș dărui?
Săruturi! Până ai să mori!

De ce te legi de cei mai slabi?
Când în lupta asta toată...
Oricum noi toți vom fi ai tăi,
Dar tu a noastră, NICIODATA!

Un mic banc :D

O brunetă și-o blonduță,
Pe-o băncuță într-un loc.
Apare și-un băiat fiță,
De se pune la mijloc.


Băiatul rânjind în goană,
Începe a le-ntreba.
"Dacă vă dau o bomboană,
Pot să vă ating mâna?"

Fetele c-un zâmbet mare:
"Sigur, chiar și pe picioare!".
Băiatul, crezând că-s "doamne",
Le mai dă două bomboane.

Emotiv și înroșit...
Așa c-o față de tâmpit:
" De vă mai dau o bombonică,
Pot s-o ating și p-aia mică?"

Blonda deja nervoasă,
Se ridică tacticoasă.
:
- "Hai fă să merem încet...
Că până ne-a f**e dânsu,
Cred c-om da în, diabet."

My love...

Am văzut-o, era iarnă,
Totul se topea în mintea mea,
Cu fiecare privire....
Mă-ndrăgosteam mai mult,
de ea.


Era genul de leoaică,
Care-ți sfâșie orgoliul...
Privind-o, în gând îmi ziceam:
"Ea să fie viitorul?
Ea să fie tot ce n-am?
E adevărat? e drept?
Ea să fie tot ce vreau?
Ea să fie tot, ce iert...?"

Avea un zâmbet ce zicea:
"Tu! vei fi fericirea mea!."

Fără vreo putere-n mine,
Mă lăsam purtat de vânt...
Doar că, al tău răget iubit-o,
Nu era doar un cuvânt.
Răgetul tău de leoaică,
Purta din loc, și al meu vânt.

Suntem tot noi?
Ne-am reîntâlnit?
Din iubire muză ai devenit,
Și din muză iubire,
de neclintit?

Hai să lăsam soarta să decidă,
Vom da cu banul, vrei așa?
Dar orice parte ar fi să cadă,
Vei fi tot... iubita mea!

Nu vom îmbătrâni-mpreună,
Nu ne vom iubi pe veci!
Eternul nu-l putem sfida...
Dar voi muri, de partea ta
Dacă tu iubit-o, nu mai pleci!

I'm sorry ! I will not hurt you again - Dan!

Me and I, with myself...
Are going to spend...
The love we have and feel,
Until the very end.


It was the perfect scene,
But then I realised,
That it was all just a dream,
One that, I have never seen.

But...in my special mind,
I know I'll have to find,
The hope, that has been lost.
Inside it, as a simple ghost.

I've been drowning, love...
In my own misery of thoughts.
But I will never surrender,
I will beat my own doubts.

Please forgive me, dear heart.
For the pain that you have taken,
I will promise you this:
I will never again, be mistaken.

Please forgive me, dear soul,
For everything you have felt.
I will make up for you,
Forget the past, its already dealt.

And now, I'm talking to you, future.
Guide me through my decisions,
I will let myself carried,
Don't give me another illusions.

iubire, cum areti?

Te inspiri din Minulescu,
Încerci versuri tip Păunescu.
Și-ajungi s-o dai în Stănescu,
În timp ce-asculți Vlad Dobrescu.


E grav...sau ba?
Unde m-ai adus? ia spune!
Tu cea numită 'iubire'...
Sunt sigur că ai alt nume!

Mă-ntreb totuși,
Cum areți?
Tu ceea care,
Distrugi vieți.

Dac-aș fi un Dumnezeu,
Te-aș arăta tuturor,
Intr-un corp de om sărac,
Să te clădești din amor!

Să dovedești în aste zile,
Că n-ai nevoie de bogății,
Ci doar de tine, om sărac,
Să văd, de ce te mai ții?

Să spui tu lumii,
Ca nu-i nevoie, decât de tine,
Te-ar scuipa, te-ar înjosii...
Unul nu s-ar putea abține.

Hai, ia taci!
Mai toarnă-ți un pahar pe gât,
În cinstea celor morți, și vii.
Și cam atât.

un haos... al tau!

Sunt bolnav, sunt... incomplet.
De ce-mi stresezi a mele gânduri?
Ei, tu noapte inocentă...
Te citesc printre a-tale rânduri.


Te-am cunoscut, și chiar credeam,
Ca în această simplă viață,
Ești tot, tot ce îmi doream...
Dar m-am trezit, e dimineață.

Totu-i normal, nimic schimbat...
Tot singurel, tot alarmat...
Aștept să vină ora nopții,
Să pot visa...
Realitatea?

Te-am cunoscut intr-un final,
Tu blestemată iubire.
La început, totu-i un dar...
Iar la sfârșit, totu-i amar!

Dar nu condamn, nu reproșez...
Vina e toată a mea,
Inloc să stau, să delirez...
Trebuia s-am grij' de ea.

Am pierdut tot ce-mi doream,
Și am rămas cu o speranță...
Dacă te-ntorci, eu îți promit,
Mă voi ridica la viață!

Fără tine, sunt un haos,
Și cu tine, sunt la fel...
Dar diferența este,
Amândoi, trecem prin el!

Ești obsedată de un haos,
Eu sunt un haos, sub clar de lună...
Suntem doi bolnavi, iubit-o,
Dar sănătoși împreună.

a true friend.

Când tu-mi vei întinde mâna,
Și numele ți-l vei rosti,
Eu te voi privi în ochi,
Cu-n chip sincer, îți voi zâmbi.

Timpul va trece, cu viteză,
Iar tu-n amic, vei deveni...
Salutându-ma mai des,
Cu-n chip sincer, îți voi zâmbi.

După ani, sau chiar decenii,
Prieteni adevărați vom fi,
Și-atunci intr-o bucurie,
Cu-n chip sincer, îți voi zâmbi

Vor fi momente în care,
Vei trăda a noastră prietenie,
Dar promit că la-mpăcare,
Voi zâmbi -ntr-o veselie.

Iar pe pragul morții tale,
Când toți te-au abandonat...
Să nu uiți tu, niciodată...
Ce-i un prieten, adevărat!

Și pe ultimul tău drum,
Când toți lacrimi 'or vărsa,
Spre cer eu singur voi privi,
Și-ți promit că, voi zâmbi!

Tu esti? :)

Un neant gigantic, de iubire
Se poate oare oferi?
Și dacă da, e de neștire...
Cum îl mai pot eu primi?

Nu-s mentalist,
Nu-s nici vreun medium.
Dar știu că aș fii un trist,
Fără al tău dulce remediu.

În tot acest târg inutil,
Plin de oferte de îndată.
Oricât aș fi eu de pueril,
Nu te-aș cumpăra,tu fată.

Și n-o dau în texte gen, chimie.
Dar acest vers ți se potrivește ție.

"Când orice coardă se întinde...
Iar tu vei lua o piedică.
Nu uita cine te vinde,
Și cine te vindecă."

Metaforisme, subînțelesuri.
Iluzii, aluzii, demersuri.
Baba oarba este jocul,
Cu-ntrebarea: "cine-i orbul?!"...

let's fuck the apocalypse!

I'm-possible!

Totu-i simplu în astă viață,
Doar că-i greu de realizat.
Uneori și să fii simplu,
E destul de complicat.

Amor !

iubire insipida...

Be my queen !

She was like the moon.

Indeed.

Be Succesfull!

Is it a dream...?

#Takecare

two worlds...

Ies afară, alerg pe scări...

Mi-a ajuns atâta vreme, 

Intru in magazin, cumpar țigări, 

Scot una, dar...parcă mi' lene. 

Bricheta nu merge, e obositor... 

Dar la fiecare scânteie, o zăresc. 

Continui s-apăs de atâta dor... 

Dor de persoana ce-o iubesc. 

Mă scutur și-mi revin, arunc țigara, 

Nu are sens să o fumez, 

Înaintez aproape că-mi văd scara,

Dorul revine, parcă delirez... 

Îs două lumi diferite, unde sunt? 

Intr-un vis etern mă tot ascund. 

Ajung în față, mă opresc... 

Ceva nu miroase bine, 

Mirosul care nu mi-l doresc, 

Mirosul ce-l aveai atunci pe tine. 

Nu era orice fel de parfum... 

Era ceva unic, diferit de ele. 

Parfumul tău, gustul buzelor mele. 

Deschid ochii, sunt tot aici... 

Ajung la usă, ușa deschisă, 

Hmmm, cine-a mai fost aici? 

Realitatea e compromisă? 

Mă consolez că am uitat... 

Iau o sticlă de vin demi-sec, 

Ajung în cameră, mă trântesc în pat, 

Gândurile intense să mi le înec...

Tata...

Tată, ai ajuns o muză? 

De ce oare te-ai lăsat... 

Pradă gândurilor tale, 

Și deloc, nu ai luptat.


Te-ai lăsat învins bă' Tată... 

De un orgoliu prostesc. 

Dar orice-ar fii intr-un final. 

Eu tot o să te iubesc...


Adrenalina îți e iubită, 

Iar viața a devenit amantă. 

Deoarece e chinuită... 

Stă săraca intr-o pantă.


Totuși și-n aste' momente, 

Tu încă poți să glumești... 

Spui bancuri, faci și fente, 

Și mai poți să și zâmbești.


Poate da, ești tu puternic... 

Dar singur te pedepsești.

Și devii un om nevrednic,

Uiți și ceea ce iubești...


Scriu această poezie, 

Pentru a mea eliberare. 

Ei... tu viață "grijulie", 

Ne îngenunchezi prea tare!

Psihicul !

Psihicul...


Gânduri intense prin întuneric... 

Vorbesc cu mine, vorbesc cu voi? 

Insomnia - un mic "nemernic". 

Dar mai bine singur, decât în doi.

Vă-ntreb pe voi, "pionii" mei... 

Ce-nseamnă psihicul în noi? 

Îs două feluri de idei, 

Psihic tot... psihic deloc!


Dar din perspectiva mea...

Psihicul înseamnă TOT! 

Și oricât... ai încerca, 

El te-ndeamnă spre "nu pot" !


De ce? de ce suntem visatori, 

În a noastră crudă realitate... 

O viață plină de fiori, 

O viață scrisă doar pe-o parte.


Sunt un agnostic, el tăcut... 

Nu cred ca un destin purtam. 

Avem un drum deja făcut, 

Depinde doar, cum ne mișcam.


E ca un drum al vieții tale, 

Iar tu esti intr-un "bemveu". 

Dacă îl forjezi prea tare... 

N-apuci să treci nici de liceu!


Aveți grijă de-al vost' psihic, 

Prin el gândim cu-adevărat. 

Și fără el, suntem nimic... 

Aveti grijă la "șah - mat"!.

whatsoever.

Indoctrinare...?

Suntem pedepsiți să iubim, 

Și oferim ce-avem mai bun. 

Dar nici măcar nu ne gândim, 

Oare cui ne dăruim?


Dintr-o altă perspectivă, 

Aș spune că e sadic chiar, 

Faptul ca nu poți controla, 

Iubirea, fiind ea un dar...


Dar cine-ți oferă un dar... 

Fiind cu două tăișuri, 

Ori vei suferi, amar! 

Ori iubesti cu mii de lipsuri.

Poate e îndoctrinare... 

Un mister creat de zei, 

Și-l credem cu înduioșare... 

Dar nici nu am auzit de ei.


Mie somn de atâta inerție... 

Trăiți la maxim nu cedați! 

Vă las cu-n gând și-o poezie. 

Sunteți oameni, nu uitați...

Femeia adevarata.. :)

Te vei vedea prin ochii ei,

Te vei îndrăgosti pe loc... 

Deoarece dintre femei, 

Ea ți-a pus inima pe foc.

Dar aici vine partea grea, 

Când totul depinde de tine. 

Dacă vei fii sau nu cu ea, 

Dacă totul va fii bine.


Bărbații deseori condamnă, 

O femeie și fără rost... 

Dar nu uita, tu ești o doamnă. 

Te lași condusă de un prost?


Și nu, nu generalizez. 

Mă refer la acei "bărbați"... 

Care nu prețuiesc o femeie, 

Dar...se cred adevărați.


O fetiță va plânge zilnic, 

Implorând iubirea ta... 

Pentru ca încă nu știe, 

Să-și ascundă dragostea.


Dar crede-mă, tu de vei da... 

De o femeie adevărata. 

Te va susține, asculta... 

Dar, nu va plânge niciodată!


Iar la final, când totul doare, 

Iar tu ai devenit un număr. 

Va plânge ea, învingătoare, 

Dar nu va fi pe al tău umăr...

Smile and be free !

În lume e mai mult tristețe... 

Fiindcă sărăcia-i mare. 

Iar omenirea n-o să-nvețe. 

Ce înseamnă-o-mbrățișare.

În zilele de azi zâmbim... 

Doar dacă e și profit. 

Uneori chiar și murim, 

Iar noi încă n-am zâmbit.


Un zâmbet sincer, adevărat... 

Dacă-l oferi tu, natural. 

Poți s-ajuți și-un supărat... 

Să nu se simtă el, banal.


Dacă vreți s-aflați ce-nseamnă, 

Să fii liber în astă viață... 

Zâmbiți, iubiți, îmbrățișați. 

Aratăți a voastră față...


Eliberați-vă de gânduri... 

De gândurile negative. 

Altfel trăiți printre rânduri, 

Rândurile decisive.


Un simplu sfat am dragii mei, 

Aveți grijă de acceptați. 

O-mbrățișare de la "ei", 

Să nu fiți înjunghiați!

Ar we strangers?

Aceasta mica mare planeta,
Tind sa cred c-a fost creata.
Din esenta naturala...
Iar noi am cam 'digerat-o'.
Deseori ne intrebam,
De unde atatea animale.
Si-ncepem sa cautam...
Argumente tip banale.
Dar defapt noi, rasa noastra.
Suntem toti corpuri straine,
Fiindca noi nu vom putea,
Sa traim, fara rusine...
Nu ne incadram aici,
Nu putem trai-n natura.
Deoarece murim de mici,
Fara sprijin pe masura.
Deschide ochii si priveste...
Spre tot ce-a fost,
Spre tot ce este.
Si vei vedea daca esti om,
Ca totu-i gri, nu roz-bombon.

Be happy with yourself...

În ce consta o fericire,
Dupa logica de azi?
Înseamna sa ai iubire,
Sau doar frica sa nu cazi?
Înainte sa-ti gasesti...
În graba sau în prostie.
O persoana s-o iubesti,
Dupa care înca o mie.
Mai bine încercati...
Sa fiti fericiti cu voi. 
Altfel zilnic v-alarmati,
"N-a fost sa fie-ntre noi".
Înainte de iubire, dragoste si prostii
În primul rând încercati,
Sa nu mai fiti asa copii.
Iubirea-i ca o pastila,
Dependenta fara leac.
Dac-o iei devii "puerila",
Si greu revii din acest veac.
Construieste-ti singur calea,
Fii tu însusi împlinit...
Altfel devii ca si marea,
Si depinzi de "rasarit".

Fericire independenta,
Fericire fara gânduri...
Asta înseamna fericire!
Fericirea de a fi singuri.

What...?

Nu stii ce vrei nu mai vezi clar,
Totul e negru ba' chiar amar...
Inima te-ndruma spre sentimente,
Dar creierul se zbate realmente.

Tresari din vise in noptile reci...
Si te gandesti cat va mai tine,
Sa fie oare un vis pe veci?
Sau ma trezeste cineva si pe mine.

Te simti ca-ntrun abis intunecat,
Totu-i pustiu precum iernile noptii.
Si nu mai suporti dorul exagerat,
De gandurile toate ale tineretii...

Astepti cu nerabdare sa vina uitarea,
Deoarece in viata sa renunti e usor.
Totul a ars chiar si impacarea...
Nu mai luptam nici daca ne e dor.

Ignosticism fara credinta...
E-n zilele de azi... si maine.
E o prostie fara stiinta,
De aceea iubesc mai mult un caine.

Dar sa fim seriosi, cine sunt EU?
N-am cum sa schimb ceva-n gandire.
Nu o poate face nici DUMNEZEU...
Dar sper s-aveti parte de fericire.

Karma !

O enigma? un mister?
Ce pot eu sa-ti mai ofer,
Cand tot ce-am avut, ti-am dat.
Dar, tu ai apreciat?
Nu conteaza chiar deloc,
Tot raul spre bine, zic...
Viata oricum nu sta-n loc,
Pentru oameni de nimic!
Asa ca Fete si Baieti...
Pentru toti ce v-au tradat,
Ranit, distrus sau...inselat.
Un sincer gand le mai doresc...
Sa aibe parte de acei,
Oameni fara constiinta,
Oameni care-s... fix ca ei!!!

Never play with feelings...

Femeia? faptura cereasca...
O poti iubi, alinta,
Dar Dumnezeu sa te fereasca,
Daca o vei enerva.

Lasand la o parte gluma...
O femeie-i o fiinta,
Ca sa-ntelegeti "duma",
Nu-i obiect de folosinta.

Nu-ncerca sa o-ntelegi,
Pentru ca va fi-nzadar.
Tot tu-ajungi ca sa cedezi...
Inca si cu-n gust amar.

Suntem din lumi diferite,
Nu ne putem compara...
Dar cu alte cuvinte,
Ne putem completa :) !

Daca-mi permiteti sa va spun,
Un simplu sfat voi sa luati...
Cu sentimentele omului bun,
Niciodata...nu va jucati!

Paradox....

Hei, buna... tuturor :).

Ce mai faceti? Sunteti bine?

Probabil si voua vi dor...

In acest moment... de cine?

Dragii mei, chiar nu conteaza,

De cine va e dor, sau nu...

Oricum nu s-apreciaza,

E doar un subiect tabú.

De aceea stresul vine...

De la oamenii ca tine,

Oameni... fara realitate,

Oameni, ce le cred pe toate.

Nu judec si nu contest...

Dar totul un haos pare,

Deoarece, viata-i un test.

Iar noi "picam" la "purtare".

Nu putem schimba nimic...

Lumea usor va regresa.

Totul pare asa mirific,

Dar defapt, ne cade baza!

Viitorul universal...

Care voi, il veti trai,

Fiind unul paradoxal...

"Daca ma rog, voi muri?"

Happiness is a purpouse?

Be Happy With Yourself... :) Life is too short.

Recitare : 

Ei sunt inceputul nost',
Iar noi tot ce si-au dorit,
Ei ne stiu si pe de rost,
Iar pentru asta i-am iubit...

Ei au fost si vor mai fi,
Pentru o... eternitate.
Parintii nostri, dragi copii,
Iubindu-ne ca la "carte"...

Inainte sa-ti judeci mama,
Incearca s-o apreciezi.
Pentru ca-n inima ei...
Doar tu, doar tu contezi!

Stiu ca uneorii un tata,
Poate fii el mai sever,
Dar pe atunci era ARMATA,
Acum este doar 'Computer'...

Iti multumesc tie Mama,
Ca pe lume m-ai adus...
Tie tata iti multumesc,
Ca pe Mama o-ai sedus!

Nu uitati noi inca suntem,
In continuare doar copii.
Iar ei sunt Parintii nostri,
Si dupa ce vor murii...


Timpul trece, vremea vine,
Glasul lor... acum e mut.
Iar parintii nostri-n-sine,
Stiu ca vremea le-a trecut...


P.S. - Mama, Tata... Va iubesc!

Nebunie? Realitate?

Nebunie, realitate?
Sau amandoua combinate?
Nu cred ca mai stim deja,
Sincer care-i realitatea?

Traim in lumi diferite...
Individual vorbind...
Fiecare-avem in minte,
Propriile noastre cuvinte,

Concepti, deceptii, perceptii...
Tot ce-are la baza gandire !
De aceea nu-i de stire,
Oare nebunu-i normal?
Sau normalu-i om nebun?
Totul e ca o dilema...
Incurabila zic eu...
Realitatea mea e ferma,
Iar a lor e-n ceva 'zeu'.
Cert e ca, nu vom afla...
Niciodata-n asta viata.
Daca e sau nu a ta!
Realitatea cea de fata!

Care-i scopul ala? :)

În viață totul e simplu,
Doar ca noi o complicăm.
E ca și cum am da la "vinclu",
Ori dam peste, ori marcăm.

Nu văd sensul pentru care,
Oamenii zilnic muncesc.
Ca să aibe bani, mâncare,
Pentru asta ei trăiesc.

Oare să fie asta scopul,
Pentru care noi trăim?
Și dacă-i adevărat...
Atnuci, de ce mai murim?

Toți avem un scop anume.,
Trebuie doar anticipat.
Iar când ne ducem din lume,
Înseamnă ca, l-am aflat...

Bea cu masura !

Acel moment când ieși p-afară,
Cu gândul să mai bei o bere...
Si-ajungi să bei mai mult c-aseară,
Și stomacu' încă cere!


Și bei una, bei vreo două,
Deja te gândești "mai pot?"
După care, ajungi la nouă,
Stomacul e gen "compot".


Dar e ok, te crezi în stare...
Și-ți mai pui vreo două-n brațe!
Te minți singur " io îs tare "
Și acasă dai la rațe ... :))!

iluzii imaginare...

Imaginația interesantă...
Având o altă variantă...
În care tu, te mai gândeai...
La tu și eu, la ce aveai...
Dar de fapt în realitate...
E cu totul altă parte...
Eu pe-amea parte-ți uram...
"Griji de tine, la mulți ani"
Pe când tu, pe partea ta...emoticon smile
Îți cunoșteai "victima".



Dar totul s-a dus acum,
Precum o apă, sau un scrum...
Nu regret nimic ce-a fost...
Pentru mine au avut rost...
Tot ce-ti doresc " iubire " ....
Sa ai parte...de fericire. emoticon smile
Fericirea care eu...
Am irosit'o pe un "leu" :) .

Incognito... :(

În timp ce-n ochi tu mă priveai,
Te-am întrebat iubit-o.
"Cu mine-o viață, vrei să ai?"
Răspunsul incognito...

Dar totul e cu-n scop, și știi...
Chiar dacă-i fără mine.
În orice colț al lumii ai fi...
Îți doresc numai bine!!!

Fuck it...

Lacrimile noastre toate,

Se zice ca-s numarate.

Iar in viata intalnesti...

Oameni, si incepi sa-i iubesti.

Si iubindu-i ei devin...

Slabiciunea principala.

De care se vor agata...

Ca si-un scrum de o tigara.

Dar cand slabiciunea-n sine,

Te doboara pe la spate.

Pierzi increderea in tine,

Pierzi lacrimi nenumarate.

._________________________.

Dar fereasca dumnezeu...

Sa nu vina acea zi!

Cand iubit-o...iti promit!

Eu nu te voi mai iubi!

Iubirea exista? ...

Orice iubire începe ușor,
Ea te așteaptă zâmbitoare.
Tu zi de zi îi porți de dor,
Și abea aștepți sa-jungi în cale.
Vă atașați, vă obișnuiți,
Luați decizii împreună.
Totu-i roz, chiar vă iubiți.
Până într-o zi din lună.
Când tot ce ați construit,
Sentiment, promisiune.
Fapte, vorbe, afecțiune,
Dispar! precum o nuanță.
Și tot ce ție-ți va rămâne...
------------------------------------------


E doar o simplă speranță...

Orgoliul și prostia.

  Mulți cred că orgoliul, este ceva necesar ceva ce te face puternic, ceva ce te definește. Dar oameni buni, orgoliul nu se exprimă prin prostie! Hai să vedem un exemplu prin care si eu am trecut și nu regret, deoarece am reușit să învăț din el.

  Era o zi de de iarnă, afară era o vreme de nu aveai tupeu nici sa te uiți pe geam, vorba aia "vreme de numărat bani sau de f**t femeia" in cazul meu, am ales opțiunea a doua. Dar totul era strategic la mine, o cunoșteam, și cum orice fată vrea un pic de atenție înainte, am ajutat-o cu una alta prin casă, am facut o curățenie, după care am stat in pat, leneveam un pic amândoi, i-am facut un masaj, totul era frumos, o mai priveam in ochi uneori, îmi zâmbea de parcă știa ce va urma, era o emoție, o conexiune intre noi!
  După care am zis "Ce zici, bem un vin impreună?" ea desigur, a acceptat. Zis și făcut, geaca pe mine, dau fuguța până la magazinul de peste drum, acolo era pus un semn "revin în 10", mamăă, o ninsoare și eu în pantaloni de pijama cu gândul că "in 2 minute sunt inapoi", in fine vine si femeia, cumpăr vinul și mă întorc. Aici totul roz cum am lăsat, atmosfera era caldă, ea era in pătuț se intindea ca o pisică, o iubeam, tot ce vroiam era să stau în camera aia cu ea pentru totdeauna!
Bun, și aici vine partea cu orgoliul, ăla "prost". Iau sticla de vin, o desfac, si mi-o trage din mână zâmbind "e doar a mea", eu la fel, zâmbesc ușor spunand "Ok". Bea vreo câteva guri singură, îi plăcea, îi adoram buzele dulci si umede, dar mă tachina, nu voia nici să mă sărute, doar mă privea, fără atingeri, după care i-am spus "îl bem împreună? sau il bei singura?" desigur, întrebând asta, era clar că deja aveam un sentiment de agitație în mine, dar ea făcuse dintr-o dată o față mai hotărâtă zicând "ți-am zis că-i doar al meu?" și aici a intervenit 'prostia' am zis calm, cu o voce joasa "Ok, poți să îl bei singură". Ea realiza-se în acel moment, că am vorbit cu un ton mai serios decât până acum, dar ea voia doar să se joace, să mă tachineze, să sar la gura ei, să-i gust vinul de pe buze, iar eu m-am băgat în a mea 'carapace', m-am supărat, bun, nu asta ar fi cea mai mare problemă, problema e ca am făcut-o și cu orgoliul activat la maxim. Ea venea la mine tot așa jucăușa, tachinându-mă "bei o gură?" eu nici nu răspundeam, sau ziceam sec "bea tu!" și oameni buni, am ținut-o așa cred că ore întregi, deja termina-se aproape toată sticla, iar eu nu am putut să-mi las orgoliul la o parte, să o îmbrățișez și să ne simțim bine împreună! O vedeam cu coada ochiului inevitabil, cum mă privea și deja după atâta vin, era melancolică, mă privea cu ochii sclipitori, cu o lacrimă in colțul drept, după care a izbucnit, și-a pus capul la mine in poală, sticla o ținea la maringea patului în mâna, aproape că curgea din ea, plângea, plângea cu suspine, atunci mi-am dat seama, ce am făcut și am reusit să-mi las tot orgoliul la o parte, tot ce conta era doar ea, ea și lacrimile ei, o sărutam pe ochi, dar nu făceam față 'râului de lacrimi' erau sărate, îmbibate cu vin de pe buzele ei, o iubeam și mai tare cu fiecare lacrimă, dar ea, se distanța și mai tare cu fiecare lacrimă. O femeie când plânge, își dă și o parte din iubirea față de voi afară, de aceea oameni, bărbați, femei chiar, orgoliul "prost" nu e bun, orgoliu nu înseamnă să vă iubiți amândoi dar nici unul să nu vă sunați, să așteptați să facă careva primul pas, orgoliul nu înseamnă să stați unul lângă altul fără să vorbiți doar pentru că ea  sau el a avut o cădere nervoasă, și ți-a zis mai rece "lasă-mă în pace", lăsați-va orgoliul la o parte, pentru că vedeți voi, oricât de mult vă iubiți, și oricât de mult vă ajutați unul pe altul, oricâte promisiuni vă faceți, orgoliul le poate distruge pe toate odată! Așa că fiți mai buni, nu o fă să plângă, ești un prost dacă faci asta, și nu uita, cu fiecare lacrimă dată, te iubește tot mai puțin! Eu și in ziua de azi regret toate lacrimile curse din cauza orgoliului meu, și toate care au plâns pentru mine, le-am pierdut de mult. :) !

Pace vouă, numa' bine !

Hei ... adio !

Totul a-nceput cu "hei"...
O lozinca intre "lei".
Simturi mari si coerente...
Amalgam de sentimente.
Dar ce doare cel mai tare.
E momentul indecis...
Cand iti intrebi inima,
"Mai poti tu, sa ma ucizi?"
Iar inloc de un raspuns...
Simti cum ceva te-a strapuns.
Mintea e dezordonata,
Nu mai are vreo putere...
Se simte neindemanata,
Totu-i lacrimi si tacere...
.Adio

P.S. - Noapte ... buna !

O oarecare cucerire....

Am fost intrebat intr-o zi de o fată "Spune-mi și mie cum ai cucerit o femeie? "
Am zis "OK" accept challenge`u... așa că hai să impărtășim cu toții această cucerire. :)

   Inițial totul a inceput cu un simplu "hei...", după care am vorbit.. uite, cum vorbesc cu tine, am dezbătut subiecte, vorbeam la alt nivel.
Pană în ziua când i-am spus "Care ar fi procentajul în care noi doi, bem o cafea azi la ora 4 la o terasă?"
Iar ea mi-a zis "99 la sută dacă vin".
Am zâmbit ușor, îmi plăcea de ea, era altfel. Ne-am întâlnit, ne-am plimbat puțin, după care, s-a înserat și am mers la un restaurant sa bem un pahar de vin.
Dar problema era că, ea imi spuse dinainte "Nu încerca să faci ceva, că nu vreau, ne întâlnim doar ca doi amici".
Și mi-a pus capac cu asta, nu știam ce să fac, eu o voiam defapt, dar am continuat, cu puțină reținere desigur.
  După ce am termiant primul pahar de vin, vedeam in ochii ei verzi, sclipitori, cum mă privea... cu un zâmbet, fermecător ca sa zic.
După care am aplicat parapsihologia!
I-am zis așa "terminăm vinul, și te conduc, ca deja e 10"
Știam, că firea ei, puternică, nu va accepta un ordin.
La care ea: "Dar ce? te cheamă cineva acasă? "
"mai cumpară două pahare de vin"
am zis "ești sigură?"
"da."
Bun, zis și făcut, cumpăr încă două pahare de vin .
Ajungem la jumătatea paharului, deja se abținea să nu râdă.
Și i-am zis, hai să jucăm un joculeț, tu te uiți la o persoană din acest bar, și eu iți spun tot despre persoana respectivă..
A acceptat, a inceput să-mi  arate unu altu, desigur, eu nu știam tot despre persoanele alea, dar știam să dau detalii similare.
După care i-am zis "ok acum e rândul meu, măcar o persoană încearcă să o citesti"
Mi-a spus "ok, una doar.."
Si i-am zis "uităte in ochii mei, fără să clipești măcar, și citește-mă"
Nu putea  nici să se uite la mine, dapăi să mai zica ceva despre mine, dar in acest timp, fețele noastre erau tot mai apropiate.
Era o tensiune foarte mare între noi, intensitate, și momentul a ajuns, nu pot să spun cu exactitate cine a făcut primul pas, dar știu că în momentul dinaintea sărutului, am oprit-o.
Și i-am spus "Nu, stai două secunde, dă-mi te rog telefonul tău"
Mi-a dat telefonul, era șocată, se simțea jenată, am refuzat-o.
Și în telefon am scris intr-un mesaj:

"E o seară diferită,
Desigur, de nimeni iubită...
Dar totuși aș vrea să știi,
Pe tine te-aș putea iubi.
Atât de spus, eu am avut
Iar acum, o să te sărut"

I-am spus "recită cu voce tare ce am scris acolo", după ce a citit ultima frază, am  luat-o efectiv de cap, era momentul, mă gândeam - acum ori niciodată - și am sărutat-o, crede-mă nu mă puteam opri... îi simțeam gustul de vin rosu, cu buzele dulci, era... perfect.
După care, se uita la mine, aproape că avea lacrimi in ochi.
Știam, că  e deajuns incât să se îndrăgostească nebunește.
Și în seara aceea am conduso acasă.
După care a fost totul, frumos, și in ziua de azi, oameni dragi, e mama copilului meu.

....cam asta ar fi , o cucerire... de moment... de aici trebuie sa improvizați voi... ca să nu se stingă 'flacăra' ...:) Succes.

Sa fie un mit?

Si i-am promis ca ii voi scrie,
O poezie zi de zi.
Iar ea imi promise mie,
Ca zi de zi o va citi.

Dar inca odata s-a dovedit,
Promisiunea-i doar un mit.
Deoarece eu inca scriu...
Dar tu... nu ai mai citit :)!

We make our choises...

Te gandesti, oare-i vreo arta?
Oare sa fie vreo poarta?
Prin care putem decide,
Daca vrem sau nu sa fim...
Sentimentul ce ucide!
---------------------------------
Cred sincer, ca depinde...
De ceea ce vrei sa fii..
Realitatea te ucide...
Iar visul te va amagi !

Tot eu... noapte buna...

Hei... da, sunt eu... tot eu.

Ti-i minte cand imi zambeai mereu?

Scriu randuri, strofe, chiar povesti.. :)

Degeaba, nu ai cum sa le citesti. . .

Noapte buna dragii mei...

Nu va-ncredeti in femei !

P.S. : NU GENERALIZEZ. DOAR PENTRU CINE SE SIMTE.

Un inceput si un final...

La inceput totul ardea,
Ca o torta imortala.
Si incepi sa crezi...total in ea,
Ca niciodata nu va da-n "boala".
Dar uite, stim cu toti prea bine...
Tot ce e frumos, nu tine :).
Iar sacrifici faci mereu.,
Doamne Dumnezeul meu.
Si cat te doare, cat suspini,
Cand te gandesti cate-ai facut.
Si incepi sa crezi pe deplin,
Ca-i vina ta, ea te iubea...
Dar defapt, iubirea nu-i...
Iar ea se scalda-n dorinta lui...!