sâmbătă, 4 martie 2017

O cearta simpla


O ceartă, fie ea și simplă.
Poate aduce la diminuarea,
Iubirii...
Fericirii, sau, caz fericit,
Schimbarea...

Nu tolerez prostia,
Dar e necesară, mai ales
Când sunt un neîndemânatic,
De neînţeles...

Ce mi-a adus mai mult bine
O ceartă sau o iubire?
Iubirea-i oarbă, cearta o luminează
Constructiv poate, avansează...

Cum te simţi când îţi cerţi femeia
Seara înainte de culcare?
Știind că se gândește:
"Asta-i viaţa ce-o vreau,
oare?..."

Dar nu-ţi pasă, te întorci
O lași să plângă încrezător...
În orgoliul care te va,
Duce-n final la omor!

E trist, căci te-ndrăgostești
De începutul "infinit"...
Ca la final să urăști,
De ce te-ai îndrăgostit.

Eh, vorbesc prostii și eu, ce știu?
Stau și scriu c-o bere-n mână
De parca-ș fi ceva zen,
Ce vorbește de "lumină"...

Zi, iubito, mă iubești?
Pentru ce sunt și ce ești,
cu mine și pentru mine...

Sunt în ipostaza maturităţii,
Trebuie să vorbesc cu ea
Să mă transforme doar pe jumate,
Să nu-mi uit copilăria...
Poezia...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu