sâmbătă, 4 martie 2017

Ganduri intense...


Uneori mă pun gânditor în pat,
Și mă inspir prin gânduri ce le cer.
După care scriu ce mi-e dat,
De creierul meu cel neinspirat...

Am să scriu până la moarte,
Despre familie, imprejurimi,
despre toate...
Oricât de neinspirat aș fi.

Mă voi inspira din lacrimile fetiţei mele
Sărate la gust, fiind ele...
Mă voi inspira din zâmbetul pur al fericirii,
Care-l vezi cam rar, în ochii omenirii...

Mă voi inspira din orice carte
Până când inspiraţia-mi va fi
Propria moarte...

Mă minunez câte poţi învăţa de la ai tăi copii...
În timp ce ei cresc, tu poţi retrăi,
Ceea ce nu-ţi amintești,
recopilărești...
Momentele de aur când părinţi-ţi citeau,
Poezii, povești, despre cât de mult te iubeau...

Aș da orice să am o filmare cu toată viaţa mea,
Aș privi la 80 de ani ce făceam la 2 luni cu ea...
Suntem copii maturizaţi de viaţă prea rapid,
Intr-o lume cu subiectul principal perfid...

Care va fi istoria viitorului îndepărtat de-acum?
"În 2004 s-a creat socializarea care ne-a făcut scrum"
Cum se vor antrena mental, prin 3000?
Când șahul o legendã urbană printre cei vii,
va fi...

Mă bucur că m-am născut acum,
vă spun...
Pot să gust câte-un pic din toate
Și să mor liniștit, nebun...
Că n-am fost distrus tehnologic
și poate,
dă Dumnezeu să n-am dreptate...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu