Sunt fericit, căci văd, aud
Și simt iubirea împărțită.
Sunt ca și-un lemn, ce arde singur,
În pădurea încolțită
de frunze...
Așa mi-e și inima, aș putea spune
Are o flacără constantă...
Depinde de voi, "frunzelor",
Intersectându-vă cu inima mea,
Puteți face un incendiu, imens, dar
Inima mea va fi tot un simplu lemn,
Baza incendiului, baza iubirii...
Vă puteți încălzi,
Vă puteți arde...
Sau puteți stinge flacăra,
neintenționat, uneori
e mai dureros decât intenția.
E de ajuns cu subiectul iubirii fără chip,
N-o să-mi fac carieră din asta, dar
Pot alina sufletul cititorului, aflat
În situația nefericită de a citi,
Însemnând că, o caută,
suferă după ea...
Dar merită căutarea, suferința,
tot absolut.
Merită la nesfârșit, vă spun
Întrucât mi-a oferit o familie! :)
<3#feelyourheart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu