Pacatul unui avort...

Mă zbat și-ncerc s-ajung la tine,
Mă simt uneori sufocat...
Te rog mămico să nu renunţi,
La mine și la ce mi-e dat.

Poate că nu-s vreun destin,
Nu am viitor să-ţi port...
Dar care-i viitorul meu,
Dacă mâine faci avort?

N-am vrut să te rănesc, deloc!
N-am vrut să fiu o povară...
Tot ce vreau, e să mă nasc,
Și să ies și eu p-afară.

Te rog încearcă, știu că-i greu
Dar nu mă da la orfelinat...
Am nevoie de tine, mamă
De mângâierea ta, neîncetat.

Nu te gândi că nu mă poţi,
Crește în această lume...
Mă poţi mămico, eu cred în tine!
Gândește-te și dă-mi un nume!

Ajung să simt cum cresc în tine,
Ajung să simt o dezvoltare...
Dar nu îmi place, ceva nu-i bine
Spune-mi mămico, de ce mă doare?

Ce-i cu mine, simt că mă rup,
Spune-mi că nu-i adevărat!
De ce nu lupţi, iubită mamă?
Te simt, mă simt...
Abandonat.

Crezi c-am vrut s-ajung aici?
Crezi că vreau să fiu uitat?
Spune-mi, mamă, te rog spune-mi!
De ce? De ce m-ai avortat?

Degeaba-mi spui că va fi bine,
Și că plec la Dumnezeu...
Mamico, m-ai omorât,
Dumnezeul eram eu!

P.s. - cum ar fi dacă și ei ar vorbi?