Mă trece un fior când văd,
Romanţe și poezii...
De poeţii populari
Morţi... dar pe hârtie
vii.
E ciudat cum moartea ne,
Sperie secol de secol.
De ce să-ţi fie teamă de,
Un lucru fără control?
Nu înţeleg...
Unii se alină singuri...
Minţindu-se cu-ncredere
Că există-un Dumnezeu,
Ce le-oferă nemurire...
Cred in minuni, precum un vis
E interesantă iluzia oferită.
În timpul somnului meu adânc,
Te vedeam chiar fericită...
Poate că visând, vezi defapt
Prin alţi ochi care nu visează.
Dar ești atât de obișnuit cu ele,
Incât nu gândești...
Că te eclipsează...
Pedepsim drogaţii de adevăr
Îi facem nebuni, îi omorâm.
Sau, precum in cazul meu,
Îi citim și colorăm...
Într-o imaginaţie, și-atât.
Nu pot să divulg nimic, căci
Nu voi fi crezut,
decât de familia mea...
Care-o iubesc,
Andrada și Sara.
Nu cred că suntem făcuţi,
Pentru monotonie curată...
Mai e ceva acolo, ceva
Dar nu se'arată...
Nicidecum.
S-ar zice că toţi avem un scop,
Dar cred că trebuie căutat.
Ca să mori mândru...știind
Că nu vei fi uitat...
Cautăţi scopul, visul
Găseștel,
Du-l la capăt...
Și mori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu