Ar fi prea tipic să vă scriu,
O poezie de crăciun...
Cu urări de sărbători,
Și chestii de gen comun.
Nu prea-mi stă în fire să,
Mă-nhăitez cu voi în turmă...
Dar cine-s ei, oile care,
Trag planeta asta-n urmă?
Deviez din nou, se pare...
Parcă vorbeam de sărbători.
Totuși întrebarea-i, oare
Ce-ar fi ele fără noi?
Mulţi consideraţi că există,
Fără să le fi creat...
Omul sau organizaţiile,
Care ne-au manipulat!
Recunosc, iubesc Crăciunul,
În splendoarea pură, a lui...
Dar ce iubesc mai exact,
E liniștea sufletului.
Neintenţionat par intenţionat
În a-ţi critica credinţele,
În care crezi cu-adevărat.
Hai du-te, spune-ţi dorintele!
Moș Crăciun, eu îmi doresc,
Să dai la cei săraci ce-ţi cer,
Fericire și iubire...
Căci eu singur mi le ofer.
Sărbători fericite, totuși vă zic,
Să par și eu puţin mai tipic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu