Copilarie, Copilarie...

Mi-e dor de tine, copilărie
Mi-e dor de anii ce-au trecut.
Acum te strig, maturizat
În sufletul meu tăcut.

Mi-e dor să mă pierd...
Mi-e dor să joc...
Mi-e dor să-mi fie dor,
Din nou să mă joc.

Mi-e dor de sentimente,
Mi-e dor să zic glume.
Mi-e dor de prima carte,
"Singur pe lume"...

Mi-e dor să aud zilnic
Strigătul de mamă,
"Cătă, hai la masă,
Că e gata zeama!"

Mi-e dor să cad, să mă ridic
Mi-e dor să n-am niciun gând.
Mi-e dor să plâng din nimic,
Dar dorul trece în curând...

Îmi amintesc, eram copil...
Aveam vreo 12-13 ani.
Tot ce voiam atunci era,
Să cresc mare, să fac bani.

De asemenea-mi amintesc,
Că-mi șopteai gentil de mic.
Să nu mă grăbesc să cresc,
Să mă bucur de "nimic".

Tinereţea-i un copil,
Cu gânduri dulci și curate.
Maturitatea te mânjește,
Cu gânduri îndoctrinate.

Copilăria, copilăria...
Mi-a oferit doar amintiri.
Pe când maturitatea-i plină,
De niște false grămezi, știri.

Te iubesc copilărie,
Te iubesc, dar nu te vreau.
Mi-e dor de tine și atât...
Căci nu mai cred în "bau bau".

Maturitate, te accept...
Te accept și-ţi mulţumesc.
Mi-ai oferit totuși ceva,
Pentru care să trăiesc!