Sensul vietii mele !

Ești de-o vreme-n viaţa noastră
Ne fericești cu sunete...
Tresărim când le-auzim,
De parc-ar fi tunete.

Eram șceptic în privinţa
Iubirii și nu credeam,
C-ar fi oarbă, dar
Nu te vedeam
și te iubeam...

Mă-ntreb oare, ce-ai fi fost
În ochii tatălui meu,
Care nu te-au zărit, căci
Au plecat la Dumnezeu...

Puteai fi o motivaţie prin care,
S-ar fi ridicat pe picioare.
Sau... o simplă liniște,
Pentru o moarte fără regrete.

Ești un înger tăcut, care
Schimbă vieţi fără vreo mișcare.
Ești puritate curată
Ești neschimbat adevarată,
Urmând să fii etichetată;
De un sistem corupt, și iată
Încă un copil crescut,
Într-o generaţie degenerată!

Ești o carte cu pagini goale
La care plâng, dacă o citesc,
Plâng pentru că te iubesc,
Plâng pentru ca am puterea
Să-ţi scriu paginile,
să te cresc.

Dacă viaţa ar fi așa ușoară,
Precum poezia care-o scriu,
Aș trăi zilnic în versurile
Poetismului cel viu.

Mă voi bucura enorm,
De strigătul tău de tată,
De care eu n-am avut parte.
Mă voi bucura enorm de entuziasmul tău,
Că ai citit prima carte.

Să fii puternică ca și mama ta
Să fii o leoaică, dură,
Frumoasă ca și ea,
Să zâmbești mereu
Căci așa pot vedea,
Fericirea mamei tale,
Prin privirea ta.

Scriu prea mult, din nou
și e târziu...
În timp ce gust din sângele de taur,
Unui om mort, dar viu...

Minţiile geniale ar trebui clonate
Cu scopul unei lumi mai bune în toate,
Dar cred că ar fi în zadar, tipic
Lumea ar deveni doar mai bună în nimic.