Prețuiește, iubește, trăiește!

Prețuirea naturală acestei lumi eterne este,
O metaforă lipsită dintr-o filă de poveste.
Vrei să afli prețuirea ce zace-n sufletul lor?
Întreabă un om la nevoie, nevoie de ajutor!

Nu simți timpul cum îți trece.
Zilnic când te plictisești?
Privește omul din gară, când
Trenu-i pleacă spre Pitești...

Nu simți răni pe suflet, nu
Nu simți inima să-ți bată?
Întreabă omul ce-și distruge,
Toată viața pentru-o fată...

Nu iubești sau n-ai iubit,
Cu-adevărat nici pe frați?
Privește-un câine cum iubește,
Chiar și după ce îl bați...

Nu simți sănătatea-n tine,
N-o simți și n-o prețuiești...
Ascultă-un om pe patul morții:
"Sănătate, unde ești?"

Nu simți truda vieții, care
Zilnic suge viața-n ei...
Privește omul ce se-omoară,
Zi de zi pe niște lei!

Nu simți lipsurile vieții,
Nu știi ce-nseamnă să n-ai?
Uite un bătrân ce-ți cere,
O țigară să îi dai...

Nu simți viața cum îți trece,
Nu simți nimic, absolut?
Privește-un înger cum plânge,
Chiar după ce s-a născut...