Autobuzul visătorului...

Iubesc să merg cu autobuzul
Îmi place sentimentul libertin,
Să te privesc pe-un geam imens
Cum umbli simplu, domn străin.

Îmi place să te privesc, străine
Îmi place să-ți ghicesc istoria...
Ce-ai făcut, sau cine ești?
Încotro călătorești?

Și văd sute sau chiar mii
Pe geamul de scenarist.
Care lăcrimează-ncet,
Fiindcă-afară plouă, trist...

Îmi place să-mi imaginez,
Mii de lucruri și-ntâmplări...
Care nu vor avea loc,
Decât în mintea mea
Cu stări...

Și-ajung la destinație ghicind,
În continuare ca un visător...
Autobuzul oprește, sunt trist
În realitate trebuie să cobor.

Salut în gând, și mă retrag
Vă doresc la toți doar bine!
Mă transform din visător, străin,
Să mă ghicească cineva și pe mine...