Băiatul televizor...

Într-o zi o profesoară,
Le-a dat temă la copii,
Temă tip compunere,

Despre "ce ai vrea să fii?"

Trecu' ziua, săptămâna
Compunerile erau la ea.
Aștepta scârbită dânsa,
Ziua când le-a corecta...

La final de săptămână,
Într-un weekend liniștit.
S-a pus săraca profesoară,
Pe compuneri, la citit.

Le corecta frumos, pe rând
Până când a dat de una,
Ce i-a stârnit inima
Plângea-n hohote nebuna!

Soțul ei, venii in grabă
Mirat întrebă subtil...
-De ce plângi, femeie dragă?
-Ce a scris acel copil?

Soția, cu lacrimi reci
I-a oferit compunerea.
Citită cu voce tare,
Care suna cam așa:

"Te rog Doamne, mă transformi?
Într-un mic televizor,
Să m-asculte și privească,
Ai mei părinți, pân-am să mor!"

Citind acestea, soțul ei
A bufnit într-un râs mare:
"Vai de el, copil sărac...
Vai de părinții ce-i are!"

După cele auzite,
Soția, într-un plâns ciudat
Îl privi pe soț, spunând:
"E scrisă de al nost' băiat!"
-----------------------------
Fă-ți timp pentru tine și familia ta,
prețuiește existența lor, iubește prezența lor!
Pentru că merită!