My love...

Am văzut-o, era iarnă,
Totul se topea în mintea mea,
Cu fiecare privire....
Mă-ndrăgosteam mai mult,
de ea.


Era genul de leoaică,
Care-ți sfâșie orgoliul...
Privind-o, în gând îmi ziceam:
"Ea să fie viitorul?
Ea să fie tot ce n-am?
E adevărat? e drept?
Ea să fie tot ce vreau?
Ea să fie tot, ce iert...?"

Avea un zâmbet ce zicea:
"Tu! vei fi fericirea mea!."

Fără vreo putere-n mine,
Mă lăsam purtat de vânt...
Doar că, al tău răget iubit-o,
Nu era doar un cuvânt.
Răgetul tău de leoaică,
Purta din loc, și al meu vânt.

Suntem tot noi?
Ne-am reîntâlnit?
Din iubire muză ai devenit,
Și din muză iubire,
de neclintit?

Hai să lăsam soarta să decidă,
Vom da cu banul, vrei așa?
Dar orice parte ar fi să cadă,
Vei fi tot... iubita mea!

Nu vom îmbătrâni-mpreună,
Nu ne vom iubi pe veci!
Eternul nu-l putem sfida...
Dar voi muri, de partea ta
Dacă tu iubit-o, nu mai pleci!