iubire, cum areti?

Te inspiri din Minulescu,
Încerci versuri tip Păunescu.
Și-ajungi s-o dai în Stănescu,
În timp ce-asculți Vlad Dobrescu.


E grav...sau ba?
Unde m-ai adus? ia spune!
Tu cea numită 'iubire'...
Sunt sigur că ai alt nume!

Mă-ntreb totuși,
Cum areți?
Tu ceea care,
Distrugi vieți.

Dac-aș fi un Dumnezeu,
Te-aș arăta tuturor,
Intr-un corp de om sărac,
Să te clădești din amor!

Să dovedești în aste zile,
Că n-ai nevoie de bogății,
Ci doar de tine, om sărac,
Să văd, de ce te mai ții?

Să spui tu lumii,
Ca nu-i nevoie, decât de tine,
Te-ar scuipa, te-ar înjosii...
Unul nu s-ar putea abține.

Hai, ia taci!
Mai toarnă-ți un pahar pe gât,
În cinstea celor morți, și vii.
Și cam atât.