Toți suntem la fel de unici...

Este o complexitate,
De sentimente, efecte,
Felul meu e deranjant...
În aceste timpuri imperfecte.
Dar să nu uităm căci toți,
Suntem la fel de unici,
Ce paradox frumos...
Încă de când suntem mici.
Mă-ntreb oare, dac-ar fi...
Doar doi oameni pe pământ,
Oare verbul "a renunța",
Ar mai fi în acest rând?
Tot ce vrem, e simplă pace,
Vrem totul dar fără stres...
Dar atunci n-ar exista,
"Farmec", în al nostru dex.


Ce e mai ușor oare?
Să tragem, să împingem?
Să ne-mpăcam?
să renunțăm?
Orice dacă tot noi, învingem!

Aici e problema, mhm...
Și nu, nu e de mate,
Doar ca totu-i pe profit,
Defapt, cam asta-i viața
Frate!