Prin atingere ajungem să simțim...
Prin dragoste suspinăm, nevrând,
Și ne atașăm mai tare, când...
Suntem doar noi doi pe pământ!
Ne hrănim inimile cu durere,
Lăsându-le in continuare să spere,
La un joc cu o viață eternă,
In a noastră limbă maternă.
Dacă-ți spun -te iubesc- simți?.
De ce simțim că ne iubim prin cuvinte,
De ce lumea altfel nu simte?
O atingere ar trebui să fie de-ajuns...
Ca să-nțelegi că-n suflet ți-am pătruns!
Sunt eu cu tine, ținându-ne de mână,
Fugim spre lumina de la capăt...
Disperați și obosiți de-atâta fugă,
La final dăm de un alt... lacăt!
Am trecut prin multe, suntem extenuați,
Dar îți simt mâna, ce ușor m-apucă,
Privim în spate îmbrățișați...
Și lăsăm increzător viața, să ne ducă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu