Ești o amintire... vei rămâne in sufletul meu.

Sunt pe un drum normal, umblând,
Încerc din răsputeri să fiu,
Un om decent, un om cinstit,
Ăsta e scopul meu cel viu.
În anii mei de tinerețe,
Sunt plin de energie…
Dar în zadar o irosesc,
Și nu pot s-o salvez….
Deoarece averi nu am,
Și nu am nici nevoie…
În mintea mea e de ajuns,
Să zâmbesc în ploaie.


În anii bătrâneții voi…
Veți căuta energia,
Și în zadar o veți căuta,
E irosită dânsa…
E irosită pe averi ci nu pe fericire,
Și când o ploaie va veni,
Veți plânge în veselie…

În urma noastră va rămâne,
O amintire vagă…
Nu se merită efortul,
Nu se merită nici graba,
Să fim sclavii unei vieți…
Și să murim degeaba.

Și când noi morți vom fi, în ceruri,
Cu tot alcoolu-n sânge,
Atunci ploaia va veni,
Deoarece vom plânge...

- în memoria tatălui meu...