vineri, 4 septembrie 2015

Indoctrinare...?

Suntem pedepsiți să iubim, 
Și oferim ce-avem mai bun. 
Dar nici măcar nu ne gândim, 
Oare cui ne dăruim?


Dintr-o altă perspectivă, 
Aș spune că e sadic chiar, 
Faptul ca nu poți controla, 
Iubirea, fiind ea un dar...


Dar cine-ți oferă un dar... 
Fiind cu două tăișuri, 
Ori vei suferi, amar! 
Ori iubesti cu mii de lipsuri.


Poate e îndoctrinare... 
Un mister creat de zei, 
Și-l credem cu înduioșare... 
Dar nici nu am auzit de ei.


Mie somn de atâta inerție... 
Trăiți la maxim nu cedați! 
Vă las cu-n gând și-o poezie. 
Sunteți oameni, nu uitați...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu