Te-ntrebi zilnic indirect, Doamne spune-mi de ce eu?
De ce n-am o viață bună, de ce nu sunt bogat mereu?
De ce zilnic am probleme, de ce zilnic mă stresez?
De ce tot ce pot să fac, este doar ca să visez?
Dar pe lângă toate astea, spune-mi tu, om frumos,
Când te rogi seară de seară, îi mulțumești lui Hristos?
Vezi tu, suntem învățați, zilnic pâinea s-o cerșim,
Doar că uităm din păcate, Domnului să-i mulțumim!
Viața ne-a fost oferită, plină de visuri si minuni...
Dar nimeni nu ne-a oferit, manual de-nstrucțiuni.
Suntem zilnic ca-n război, pe-un teren mare, minat.
Și uităm s-apreciem, că incă nu le-am călcat!
Prețuire, apreciere,
Observație, tăcere.
Astea trebuie-n-vățate,
În lumea asta cu, de'toate.
Oamenii proști nu judecă,
Dar proști ei, te judecă!
Suntem toți în aceeași oală,
Amestecând o ciorbă... penală!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu